Activitatea fizică și diabetul de tip 2
O analiză internațională a arătat că activitatea fizică insuficientă contribuie semnificativ la complicațiile diabetului zaharat de tip 2. Studiul sugerează că o parte considerabilă dintre aceste probleme de sănătate ar putea fi prevenită prin creșterea nivelului de mișcare al persoanelor afectate de această boală.
Studiul realizat
Un studiu publicat în Journal of Sport and Health Science a examinat datele a aproape 2,4 milioane de persoane incluse în 27 de cercetări globale. Cercetătorii au evaluat nivelul de activitate fizică al persoanelor cu diabet și au monitorizat apariția complicațiilor asociate bolii.
Definiția inactivității fizice
Inactivitatea fizică a fost definită ca lipsa unui minimum de 150 de minute pe săptămână de exerciții de intensitate moderată sau viguroasă. Activitățile moderate includ mersul alert, ciclismul ușor și yoga activă, în timp ce exercițiile viguroase includ alergarea și înotul în ritm susținut.
Impactul sedentarismului
Rezultatele studiului au arătat că sedentarismul în rândul persoanelor cu diabet a fost asociat cu 10,2% dintre cazurile de AVC, 9,7% dintre cazurile de retinopatie diabetică, 7,3% dintre cazurile de insuficiență cardiacă și până la 7% dintre bolile cardiace. Femeile și persoanele cu nivel scăzut de educație au avut proporții mai mari de complicații legate de sedentarism.
Concluzii și recomandări
Coordonatoarea studiului a subliniat că multe complicații ale diabetului sunt considerate inevitabile, dar rezultatele sugerează că acestea ar putea fi prevenite prin creșteri realizabile ale activității fizice. Promovarea exercițiului fizic ar putea reduce spitalizările, dizabilitatea și costurile asociate cu sănătatea, având un impact pozitiv asupra calității vieții. Autorii studiului avertizează că intervențiile trebuie adaptate la contextul local, având în vedere diferențele de activitate fizică între țări și inegalitățile sociale și de gen.
Creșterea activității fizice în rândul persoanelor cu diabet de tip 2 este esențială pentru prevenirea complicațiilor grave și îmbunătățirea calității vieții acestora.
