Ascensiunea insolvențelor în rândul marilor companii
Creșterea numărului de insolvențe în rândul companiilor mari evidențiază riscurile juridice pentru administratori, directori și acționari. Deși intrarea unei firme în insolvență nu implică automat răspunderea persoanelor din conducere, acestea pot fi obligate să suporte datoriile societății dacă se dovedește că au contribuit la dificultățile financiare, conform avocatului Radu Cătălin Pavel.
Statistici alarmante pentru primul trimestru din 2026
În primele trei luni ale anului 2026, 19 companii cu active de peste 4 milioane de euro au intrat în insolvență, comparativ cu doar două în aceeași perioadă a anului anterior. Aceste companii au active imobilizate de aproximativ 187 milioane de euro și datorii totale de peste 448 milioane de euro, afectând 884 de angajați. În total, 66 de companii cu active de peste un milion de euro au intrat în insolvență în T1 2026, o creștere de 164% față de perioada similară din 2025. În România, 1.829 de proceduri de insolvență au fost deschise, în creștere cu 14,3% față de anul precedent.
Riscurile juridice pentru administratori și acționari
Conform avocatului Radu Cătălin Pavel, deschiderea procedurii insolvenței nu conduce automat la răspunderea administratorilor sau acționarilor. Totuși, legislația prevede modalități de atragere a răspunderii pentru persoanele care au influențat deciziile de management. Judecătorul-sindic poate dispune ca pasivul societății să fie suportat de persoanele care au contribuit culpabil la apariția insolvenței.
Extinderea răspunderii
Răspunderea nu se limitează la administratorii desemnați oficial. Articolul 169 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 permite tragerea la răspundere a membrilor organelor de administrare, conducere sau supraveghere, precum și a oricărei persoane care a exercitat controlul asupra deciziilor financiare. Persoanele fără o funcție formală pot fi, de asemenea, țintiți ai acțiunilor de răspundere.
Fapte care pot conduce la răspunderea personală
Legea enumeră situații care pot atrage răspunderea, inclusiv folosirea bunurilor societății în interes personal, continuarea activității în condiții de insolvență, ținerea unei contabilități neconforme și deturnarea activelor. O clauză generală permite sancționarea oricărei fapte intenționate care a contribuit la agravarea stării de insolvență.
Regimul probator și consecințele răspunderii
În cazul în care documentele contabile nu sunt predate administratorului judiciar, culpa este prezumată. Acțiunea pentru atragerea răspunderii poate fi formulată de administratorul judiciar sau de orice creditor interesat. Răspunderea poate fi solidară în cazul în care mai multe persoane au contribuit la dificultățile financiare.
Protecții pentru administratorii de bună-credință
Legea nu sancționează automat orice administrator implicat într-o companie aflată în insolvență. Răspunderea nu se angajează împotriva persoanelor care s-au opus actelor prejudiciabile și care au acționat cu bună-credință în procesele de restructurare. Consecințele atragerii răspunderii includ interdicții de a ocupa funcții de administrator timp de 10 ani și restricții asupra înființării de noi societăți.
Implicarea acționarilor
Deținerea de participații într-o societate în insolvență nu atrage automat răspunderea acționarilor. Totuși, acționarii care exercită controlul asupra deciziilor financiare pot fi trași la răspundere în aceleași condiții ca administratorii.
Concluzie
În contextul creșterii insolvențelor și extinderii sferei persoanelor responsabile, riscurile juridice pentru administratori și persoane cu influență asupra societăților sunt semnificativ mai mari, ceea ce poate avea consecințe severe asupra patrimoniului personal și profesional al acestora.
