Părinții care nu pot renunța la nimic nu sunt neapărat acumulatori, ci păstrători ai acestor 11 amintiri prețioase

Părinți și legătura cu obiectele materiale

Părinții care nu pot renunța la anumite obiecte nu sunt neapărat acumulatori, ci păstrători ai unor amintiri prețioase, conform unui studiu publicat în Scientific American. Aceștia se simt confortați de amintirile pe care obiectele le evocă, cum ar fi sentimentul de a fi necesari pentru copii, astfel încât separarea de aceste obiecte devine o provocare emoțională majoră.

Amintiri valoroase pe care părinții le protejează

Studiul identifică 11 tipuri de amintiri pe care părinții le protejează prin păstrarea obiectelor:

1. Sentimentul de a fi ‘necesari’ – Părinții care se confruntă cu golul lăsat de plecarea copiilor adulți adesea își doresc să se simtă din nou necesari.
2. Un cămin plin de viață – Cei care păstrează obiecte din copilăria copiilor simt dorul pentru agitația și bucuria unei case pline.
3. Identitatea parentală – După plecarea copiilor, mulți părinți se confruntă cu o criză de identitate, având dificultăți în a-și redefini cine sunt fără rolul de părinte.
4. Copilăria ratată – Părinții care își amintesc de traumele nerezolvate din copilărie pot păstra obiecte care simbolizează atât durerea, cât și mândria de a fi crescut copii.
5. Etapele de dezvoltare ale copiilor – Obiectele de la momente importante, cum ar fi diplomele sau costumele de scenă, reprezintă bucuriile și realizările din viața copiilor.
6. Siguranța unei rutine – Părinții care au avut un program stabil cu copiii pot simți căutarea acelei rutine prin păstrarea unor obiecte care le amintesc de aceasta.
7. Amintirile despre proprii părinți – Obiectele din copilăria părinților pot oferi confort și o legătură emoțională cu cei care au trecut în neființă.
8. Proba că au făcut o treabă bună – Părinții pot păstra amintiri pozitive pentru a-și valida eforturile și a se liniști în legătură cu parentingul.
9. O versiune anterioară a sinelui – Părinții pot simți o pierdere a identității și pot agăța de obiectele care le amintesc de cine erau înainte de a deveni părinți.
10. Sentimentul de a fi doriți – După ce copiii au crescut, părinții pot simți că le lipsește dorința de a fi necesari și pot păstra obiecte care le evocă acea nevoie.
11. O veche versiune a relației – Păstrarea obiectelor copiilor poate reflecta dorința părinților de a reveni la o dinamică anterioară a relației de familie.

Concluzie

Părinții care nu pot renunța la anumite obiecte nu sunt neapărat acumulatori, ci păstrători de amintiri prețioase, care reflectă dorința de a menține legături emoționale cu trecutul lor și cu copiii lor, în ciuda distanței fizice și emoționale.