Experiențele din copilărie care influențează viața adultă
Când cresc într-un mediu traumatizant, persoanele pot continua să manifeste semne ale acestei traume în viața adultă, ceea ce face ca adaptarea la viața de adult să fie dificilă. Copiii își formează o înțelegere a evenimentelor pe care le trăiesc și a lucrurilor care li se întâmplă, creând o hartă internă a lumii. Această procesare este esențială pentru a face față provocărilor. Totuși, dacă nu își creează o nouă hartă internă pe parcursul dezvoltării, modul vechi de a interpreta lumea poate afecta capacitatea de a funcționa ca adulți.
1. Crearea unui sine fals pentru a obține iubirea
Mulți pacienți ai terapeuților specializați în traume emoționale din copilărie poartă răni emoționale în viața adultă. Un mod prin care aceste răni se manifestă este prin crearea unui sine fals. Ca și copii, dorim iubirea și îngrijirea părinților. Când părinții nu oferă aceste lucruri, copiii încearcă să devină ceea ce cred că le va aduce iubirea. Aceasta duce la îngroparea sentimentelor, iar astfel, se pierde contactul cu sinele autentic. Un studiu din 2024 publicat în revista Child Abuse & Neglect confirmă că persoanele care își neglijează emoțiile în copilărie continuă să se confrunte cu dificultăți în procesarea și exprimarea sentimentelor și în viața adultă. Terapeutul specializat în traume poate ajuta indivizii să reconecteze cu emoțiile și să își exprime sentimentele într-un mod sigur.
2. Identificarea cu rolul de victimă
Modul în care ne percepem pe noi înșine influențează discursul nostru interior. Negativitatea din acest discurs poate diminua puterea personală, făcându-ne să ne simțim lipsiți de control asupra vieții, ca victime. Deși am fost victimizați în copilărie, nu trebuie să rămânem victime ca adulți. Este esențial să ne schimbăm perspectiva, să ne vedem ca supraviețuitori. Chiar și în situații în care simțim că nu avem opțiuni, avem întotdeauna puterea de a alege cum să gândim despre viața noastră.
3. Mediile familiale cu expresii nesănătoase ale furiei
Copiii care cresc în medii familiale în care furia este exprimată nesănătos ajung să creadă că această emoție este inacceptabilă. Dacă furia este reprimată, adulții pot continua să o suprime, ceea ce îi împiedică să se elibereze de sentimentele de furie. Aceasta poate duce la comportamente pasiv-agresive, deoarece furia rămâne neexprimată și neadresată, ceea ce nu aduce rezolvare.
4. Neglijarea sau abandonul emoțional sau fizic
Dacă un copil a fost neglijat sau abandonat, el poate îngropa frica și furia, sperând că acest lucru va preveni o nouă abandonare. Însă, în acest proces, individul ajunge să se abandoneze pe sine. Aceasta poate duce la o pasivitate care împiedică atingerea potențialului. Studiile din domeniul sănătății mintale arată că strategiile de coping evazive dezvoltate în copilărie pot persista în viața adultă, generând o discrepanță între conștientizarea nevoilor și capacitatea de a le satisface.
Experiențele din copilărie au un impact profund asupra modului în care funcționăm ca adulți. Procesarea acestor traume cu ajutorul specialiștilor poate fi esențială pentru a ne reconecta cu sinele nostru autentic și pentru a ne îmbunătăți viața adultă.
