Celebrăm pe 20 ianuarie: Sărbătoarea Sfântului Eftimie cel Mare
Pe 20 ianuarie, creștinii ortodocși sărbătoresc pomenirea Sfântului Eftimie cel Mare, o figură proeminentă a Bisericii din secolul al IV-lea, care a trăit în timpul împăratului Gratian. Născut în Melitina (Armenia) dintr-un pântece sterp, numele său înseamnă „voie bună”. La vârsta de 29 de ani, Eftimie ajunge la Ierusalim, unde se nevoise într-o peșteră.
Minunile Sfântului Eftimie
Sfântul Eftimie a săvârșit numeroase minuni, printre care hrănirea a 400 de călători cu o cantitate de pâine destinată pentru zece persoane. De asemenea, a deschis porțile cerului, vindecând pământul de nerodire și ajutând multe femei sterile să aibă copii prin rugăciunile sale. Un exemplu notabil este cazul unei femei sterpe, soția lui Terevon, care, după ce a fost binecuvântată de Eftimie, a născut trei fii.
Apărător al dogmelor bisericești
Pe lângă minunile sale, Sfântul Eftimie a fost un apărător fervent al dogmelor bisericești. Acesta a luptat împotriva lui Nestorie și l-a apreciat pe Chiril al Alexandriei, recunoscând cele două nașteri ale Fiului: cea veșnică din Tatăl și cea temporală din Fecioara Maria. Eftimie a mărturisit că în Hristos există două firi – dumnezeiască și omenească – care rămân neamestecate și nedespărțite.
Viața ascetică
Martorii vieții sale spun că nu l-au văzut niciodată mâncând sau vorbind fără o mare necesitate, cu excepția zilelor de sâmbătă și duminică. De asemenea, se menționează că Eftimie dormea puțin, uneori stând pe un scaun sau având o frânghie spânzurată deasupra capului pentru a-și limita somnul.
Moartea și moștenirea
Sfântul Eftimie cel Mare a trecut la cele veșnice la vârsta de 97 de ani, lăsând în urmă o moștenire spirituală semnificativă pentru Biserica Ortodoxă și pentru credincioși.
Astfel, ziua de 20 ianuarie devine o oportunitate de reflecție asupra vieții și învățăturilor Sfântului Eftimie cel Mare, un simbol al credinței și al dăruirii în fața provocărilor.
