Urșii polari din Svalbard: o adaptare surprinzătoare
Cercetătorii au descoperit că urșii polari din arhipelagul norvegian Svalbard au reușit să își crească greutatea corporală, în ciuda schimbărilor climatice accelerate care afectează această regiune. Un studiu publicat în revista Scientific Reports a relevat că această adaptare este neașteptată, având în vedere scăderea semnificativă a gheții marine.
Rezultatele studiului
Jon Aars, de la Institutul Polar Norvegian, principalul autor al studiului, a menționat că urșii din Svalbard au arătat o creștere a condiției fizice între 1995 și 2019, chiar și în timpul unei perioade de retragere a gheții marine. Aceasta este o surpriză, având în vedere că, în alte regiuni afectate de încălzire, cum ar fi Golful Hudson, urșii au devenit mai slabi.
Studiul a analizat corpolența a sute de urși polari, iar indicele care măsoară condiția corporală a urșilor a crescut, chiar dacă se așteptau rezultate negative din cauza pierderii gheții marine.
Explicațiile cercetătorilor
O posibilă explicație pentru această adaptare este diversificarea alimentației urșilor, care, pe lângă foci, au început să vâneze mai ușor reni și morse, ale căror populații au crescut. De asemenea, se sugerează că o anumită specie de foci ar putea fi mai accesibilă pentru urși în condiții de gheață marină rară.
Cu toate acestea, cercetătorii avertizează că această adaptare ar putea fi temporară. Jon Aars a subliniat că urșii din Svalbard sunt încă dependenți de capacitatea lor de a vâna foci pe gheață, iar acest lucru se va dovedi din ce în ce mai dificil pe măsură ce schimbările climatice progresează.
Consecințe și perspective viitoare
Cercetătorii sunt îngrijorați că, deși urșii polari din Svalbard au reușit să supraviețuiască mai bine decât se așteptau, efectele schimbărilor climatice vor avea impact asupra lor în viitorul apropiat. Aceasta sugerează o relație complexă între habitat, ecosistem și condiția lor fizică.
Adaptarea urșilor polari din Svalbard la condițiile climatice schimbătoare subliniază importanța de a nu extrapola observațiile de la o regiune la alta și evidențiază provocările viitoare pe care le vor întâmpina aceste animale.
