Critica lui Toni Neacșu asupra Guvernului
Toni Neacșu, fost judecător CSM, acuză actuala guvernare de transformarea transparenței în simulacru, afirmând că metoda de operare a Guvernului Bolojan este una brută și opacă, descrisă prin expresia „Noaptea, ca hoții”. El subliniază că proiectele legislative, adesea de dimensiuni mari, sunt promovate fără respectarea rigorilor legislative, ignorând criticile de neconstituționalitate formulate de specialiști.
Haos legislativ și avize ignorate
Neacșu denunță haosul din procesul legislativ, menționând că avizele interguvernamentale, menite să asigure calitatea legilor, devin simple formalități. Deși experții din ministere atrag atenția asupra neconstituționalității acestor proiecte, deciziile continuă să fie adoptate fără ezitare. În opinia sa, filtrele de control extern, precum Consiliul Legislativ și Consiliul Economic și Social, au fost reduse la simple obstacole birocratice, forțate să acorde avizele necesare pentru a sprijini un proces viciat.
Guvernare prin decrete: un paradox periculos
Neacșu compară actuala situație cu cele mai întunecate perioade din trecutul recent, afirmând că România este condusă din nou prin metode similare stării de urgență. El explică că Guvernul, perceput ca voința unui singur om, acționează prin ordonanțe de urgență, ceea ce face ca Parlamentul să devină un spectator pasiv în procesul legislativ.
Capcana juridică a ordonanțelor de urgență
Un aspect alarmant subliniat de Neacșu este caracterul iremediabil al ordonanțelor de urgență odată adoptate, care intră în vigoare imediat, fără posibilitatea de suspendare a efectelor lor juridice. Chiar dacă Avocatul Poporului ar contesta ordonanțele la Curtea Constituțională, efectele acestora rămân în vigoare. Neacșu sugerează că premierul Bolojan nu se teme de controlul constituțional, deoarece acesta ar putea fi influențat politic.
Rolul Parlamentului în procesul legislativ
Parlamentul are, teoretic, oportunitatea de a respinge sau modifica ordonanțele adoptate, ceea ce ar reprezenta un test al democrației. Cu toate acestea, Neacșu exprimă un pesimism profund, afirmând că, în contextul actual, Parlamentul este redus la o simplă figuratie, iar reforma administrativă riscă să fie amintită nu prin eficiență, ci prin brutalitatea impunerii sale.
Concluzie
Criticile formulate de Toni Neacșu evidențiază riscurile unei guvernări opace și autoritare, care subminează fundamentele democrației și ale statului de drept, lăsând loc pentru abuzuri și o legislație defectuoasă.
