Intrarea în afacerea controversată
De peste 20 de ani, o infrastructură strategică a României a fost cedată, fără licitație, miliardarului Ion Țiriac printr-un contract semnat în dispreț față de lege. Acesta a obținut terenuri din zona de securitate a Aeroportului Otopeni, beneficiind de clauze obscure și influență politică, iar costurile pentru bugetul public au depășit 40 de milioane de euro.
Context și impact economic
Documentele obținute arată că afacerea lui Ion Țiriac și a fiului său, Ion Alexandru Țiriac, prejudiciază statul român cu zeci de milioane de euro anual. Într-o perioadă în care guvernul caută soluții pentru echilibrarea bugetului, contractul controversat de la Aeroportul Internațional Henri Coandă continuă să genereze pierderi financiare semnificative.
Detalii despre contractul inițial
În 1999, compania Țiriac Air a obținut un contract cu Compania Națională Aeroporturi București (CNAB) pentru o perioadă de 49 de ani, fără licitație publică. Contractul prevedea concesionarea unui teren de 12.500 mp, iar Țiriac se angaja să construiască un hangar privat pentru aviația de business. Totuși, condițiile contractuale s-au dovedit extrem de dezavantajoase pentru stat:
- Aeroportul primea doar 35% din profit, iar Țiriac 65%.
- Compania nu a raportat profit timp de peste 20 de ani, „optimizându-și” câștigurile pentru a evita plata dividendelor.
- Printr-o clauză adăugată ulterior, Țiriac plătea doar 0,26 dolari/mp/lună pentru teren, adică 3.250 de dolari lunar.
Astfel, familia Țiriac plătește o chirie simbolică pentru un teren strategic aflat în centrul celui mai important aeroport din țară, iar clienții hangarului au acces direct la pistă fără controale vamale.
Implicarea persoanelor-cheie
Curtea de Conturi a descoperit că Țiriac ocupa abuziv 1.820 mp de spațiu verde și 5.708 mp de platforme betonate fără a plăti chirie. Deși contractul a fost considerat ilegal și dezavantajos pentru stat, conducerea aeroportului nu a făcut demersuri pentru recuperarea prejudiciului. George Dorobanțu, fost director al Aeroportului Otopeni, și Paul Gheorghiu, fost șef de cabinet al premierului, au fost implicați în blocarea rezilierii contractului și protejarea acestuia, menținându-l în vigoare.
Mecanismele corupției
Surse interne indică faptul că protejarea contractului s-a realizat prin mită mascată sub formă de bunuri și servicii de lux. Dorobanțu ar fi primit două autoturisme Mercedes de la Țiriac Auto, iar Gheorghiu ar fi beneficiat de un apartament gratuit și zboruri private. Negocierile pentru terenurile ocupate abuziv au stabilit chirii derizorii, iar prejudiciul total cauzat statului român este estimat la aproximativ 40 de milioane de euro.
Concluzie
Contractul controversat al lui Ion Țiriac și al fiului său reprezintă un exemplu de gestionare defectuoasă a resurselor publice, cu implicații grave pentru bugetul național și securitatea națională, subliniind necesitatea unor reforme urgente în transparența și legalitatea proceselor de concesionare a bunurilor de stat.
