Analiza documentarului Recorder de către Radu Chiriță
Profesorul de drept Radu Chiriță a urmărit documentarul Recorder și a început prin a oferi laude neașteptate, ironizând totodată calitatea regizorală și tehnică a producției. El a afirmat că „Oliver Stone ar fi chiar invidios”, subliniind abilitatea filmului de a captura emoția și de a atrage atenția publicului. Chiriță a recunoscut un „progres uriaș” față de investigațiile anterioare ale Recorder, evidențiind montajul și imaginile bine alese.
Critica eticii jurnalistice
În ciuda aprecierii pentru realizarea tehnică, profesorul Chiriță a emis un verdict tranșant: „Dacă l-ar fi prezentat ca film de ficțiune, era de Oscar. Dacă l-am prezentat ca jurnalism, e o mizerie.” El consideră că filmul este, de fapt, o formă de propagandă, concepută să provoace o emoție reală publicului. Chiriță a observat viteza cu care materialul a fost distribuit, ajungând pe canale media concurente și fiind vizionat rapid de un număr mare de oameni.
Obiecții la adresa documentarului
Chiriță a ridicat două obiecții majore referitoare la etica jurnalistică. Prima se referă la lipsa vocii „părții celeilalte”. Chiar dacă Savonea ar fi refuzat interviul, realizatorii ar fi putut include o viziune contrară, chiar și anonimă. Prezentarea exclusivă a unei singure perspective este considerată de el „propagandă grețoasă”.
A doua obiecție se leagă de credibilitatea surselor care susțin teza confiscării justiției. Chiriță a detaliat profilul martorilor-cheie, subliniind că aceștia au avut experiențe profesionale neplăcute și că includerea lor exclusivă afectează statutul de documentar.
Impactul asupra percepției publice
Profesorul a afirmat că documentarul contribuie la ideea toxică că orice om acuzat este vinovat, iar dacă este achitat, acest lucru se datorează corupției sau „chichițelor avocățești”. Această mentalitate, considerată de Chiriță un atac grav la independența justiției penale, este o preocupare majoră pentru el.
Consecințele și apelul la dezbatere
Chiriță a exprimat temeri că documentarul face parte dintr-un proiect mai amplu, observând o creștere a atacurilor la adresa achitărilor și diabolizarea Elenei Savonea. El a concluzionat că filmul nu deschide o discuție, ci mai degrabă o închide, punând presiune pe judecători. Profesorul a subliniat că, deși justiția are probleme ce necesită soluționare, ideea de confiscare a justiției de către Savonea este o aberație. El a îndemnat societatea să se întoarcă la dezbateri reale despre sistemul judiciar, nu bazate pe propagandă emoțională.
În concluzie, analiza lui Radu Chiriță subliniază riscurile prezentării selective și emoționale a informațiilor în contextul justiției, punând în evidență necesitatea unor discuții fundamentate și echilibrate pe această temă.
