Originea bradului de Crăciun
Bradul de Crăciun, un simbol important al sărbătorii creștine, are o istorie care datează din jurul anului 1500, când obiceiul a fost adoptat de triburile germanice. Forma triunghiulară a bradului simbolizează Sfânta Treime, iar ornamentația sa reflectă bogăția și cunoașterea, similar cu merele din pomul sacru al Grădinii Edenului.
Tradiții legate de bradul de Crăciun
Împodobirea bradului este un moment așteptat al sfârșitului de an, aducând împreună familiile pentru a crea amintiri de neuitat. Acest obicei este adesea însoțit de colinde, care contribuie la atmosfera festivă. În vechime, bradul era decorat cu nuci, fructe, flori, funde și lumânări, simbolizând viața, fertilitatea și belșugul.
Bradul de Crăciun în zilele noastre
Azi, bradul natural este adesea înlocuit cu bradul de plastic din motive ecologice sau practice. Totuși, mulți preferă bradul natural, care este decorat cu globuri colorate, ornamente sclipitoare, beteală și instalații electrice de lumini. Vârful bradului, deși nu mai are întotdeauna forma clasică de stea, continuă să simbolizeze Nașterea Pruncului Sfânt.
Îndepărtarea bradului după Crăciun
După sărbătoarea de Sfântul Ion, pe 7 ianuarie, bradul este de obicei despodobit și aruncat sau păstrat pentru anul următor. Există însă și obiceiul de a-l despodobi înainte de Bobotează, simbolizând trecerea în noul an și pregătirea casei pentru Botezul Domnului.
Concluzie
Bradul de Crăciun, cu tradițiile și semnificațiile sale adânci, continuă să fie un simbol central al sărbătorilor de iarnă, reunind familiile și păstrând vie memoria obiceiurilor străvechi.




