România, un laborator al dictaturii digitale
Senatorul AUR, Petrișor Peiu, a lansat un atac dur la adresa regimului de la București și a Comisiei Europene, în contextul raportului preliminar al Congresului SUA care contestă justificările oficiale pentru anularea alegerilor prezidențiale din noiembrie 2024. Peiu afirmă că România a devenit un „studiu de caz” periculos, unde democrația a fost suspendată printr-o decizie politică, reflectând incapacitatea autorităților de a accepta voința populară.
Cenzura ca armă de stat
Peiu acuză autoritățile române că acționează ca „păpuși” ale Bruxelles-ului, îngrădind libertatea de expresie pentru a manipula rezultatul electoral. Regimul actual folosește cenzura online și mituirea presei pentru a denigra opoziția. Peiu compară situația actuală cu mineriadele din trecut, subliniind că anularea scrutinului este rezultatul suprimării dreptului la liberă exprimare.
Invocarea imixtiunii rusești, o minciună
Un alt punct de critică vizează folosirea pretextului imixtiunii Rusiei, inclusiv a celor „25.000 de conturi” de pe TikTok care ar fi promovat un anumit candidat. Peiu subliniază că nu există dovezi de coordonare sau interferență rusească, iar regimul nu poate demonstra nicio fraudă în conținutul online. Criticile legitime la adresa guvernării au fost etichetate drept „deepfake” pentru a justifica cenzura.
Conflictul Washington vs. Bruxelles
Senatorul consideră că România a devenit câmpul de luptă pentru influența dintre administrația conservatoare de la Washington și birocrația de la Bruxelles. Peiu evidențiază contrastul între discursurile despre libertatea de exprimare promovate de Casa Albă și modelul autoritar adoptat de conducerea Uniunii Europene, aplicat în mod obedient la București. El afirmă că Comisia Europeană nu are dreptul să interzică candidați sau să influențeze anularea alegerilor, considerându-l un abuz de putere.
Finanțarea campaniilor de informare
Peiu critică mișcarea guvernului de a finanța campaniile de „informare” din fonduri publice, considerând-o o tentativă de a impune un monopol asupra adevărului. El afirmă că această abordare jignește discernământul cetățenilor români și avertizează că abuzurile de acest gen vor genera un protest social masiv. Peiu conchide că orice regim derivat din astfel de abuzuri va purta stigmatul ilegitimității.
Concluzie
Declarațiile lui Petrișor Peiu subliniază o criză profundă a democrației în România, evidențiind o tensiune crescândă între libertatea de exprimare și controlul autoritar, cu implicații serioase pentru viitorul politic al țării.
