Părinți care își sprijină excesiv copiii adulți
Este dificil pentru părinți să renunțe la controlul asupra copiilor lor adulți. Deși este normal ca părinții să mențină o relație apropiată cu copiii pe măsură ce aceștia cresc, unii părinți pot avea dificultăți în a-i lăsa pe aceștia să ia decizii pe cont propriu. În general, părinții doresc să crească persoane responsabile și independente, dar uneori acest lucru devine complicat.
Obiceiuri comune ale părinților excesiv de implicați
Părinții care ajută prea mult copiii adulți împărtășesc adesea următoarele obiceiuri:
1. Oferă asistență financiară
Mulți părinți continuă să ofere asistență financiară copiilor lor adulți, chiar și atunci când aceștia își pot susține singuri traiul. Aceasta poate fi o reacție naturală la dificultățile întâlnite de copii pe piața muncii, dar nu întotdeauna este justificată.
2. Oferă constant sfaturi
Părinții, din bunăvoință, își pot interfera în viața copiilor adulți prin sfaturi nesolicitate. Chiar dacă intențiile sunt bune, aceste intervenții pot fi percepute ca fiind copleșitoare și pot îndepărta copiii de părinți.
3. Vor să fie în control
Părinții pot avea dificultăți în a-și lăsa copiii să ia propriile decizii, dorind să păstreze controlul asupra vieților lor chiar și atunci când aceștia au devenit adulți.
4. Rezolvă problemele în locul lor
Este firesc ca părinții să dorească să ajute copiii în momente dificile, dar adesea adulții preferă să își rezolve singuri problemele. Intervenția părinților poate împiedica dezvoltarea independenței.
5. Îi protejează excesiv
Instinctul de protecție al părinților rămâne puternic, chiar și când copiii devin adulți. Cu toate acestea, este important ca părinții să permită copiilor să navigheze prin viață fără intervenții constante.
6. Ignoră limitele
Stabilirea limitelor este esențială pentru respect reciproc și independență. Părinții care ignoră aceste limite nu tratează copiii ca pe adulți, ci continuă să impună reguli.
7. Se îngrijorează constant
Părinții care se îngrijorează excesiv pot crea o tensiune în relația cu copiii lor, care pot simți că nu sunt capabili să ia decizii corecte fără ajutorul părinților.
8. Își prioritizează copiii peste toate
Părinții care își leagă identitatea de copii pot ajunge să le ofere acestora prioritate absolută, nepermițându-le să crească și să devină independenți.
9. Se simt vinovați dacă nu ajută
Părinții pot resimți o culpă profundă atunci când nu reușesc să ajute copiii, ceea ce îi determină să intervină chiar și atunci când nu este necesar.
10. Subestimează abilitățile copiilor
Neîncrederea în judecata copiilor poate duce părinții să intervină în deciziile acestora, ceea ce, în cele din urmă, poate afecta relația părinte-copil.
11. Încearcă să prevină schimbările în relație
Părinții pot fi temători în a permite relației să evolueze pe măsură ce copiii devin adulți, ceea ce îi determină să continue comportamentele de sprijin excesiv.
Concluzie
Sprijinul excesiv din partea părinților poate afecta negativ dezvoltarea independenței copiilor adulți și poate duce la tensiuni în relațiile familiale. Este esențial ca părinții să își reevalueze rolul și să permită copiilor să își construiască propriile vieți.
