Capacitatea militară a Iranului în 2026
În ciuda loviturilor severe suferite în 2025, Teheranul dispune de un arsenal considerabil și o capacitate de ripostă dificil de eliminat complet. Analizând situația militară a Iranului, experții subliniază importanța „orașelor rachetelor”, baze subterane săpate în munți, care permit continuarea atacurilor timp de săptămâni sau luni.
Arsenalul subteran: rachete și drone
La începutul anului 2026, Iranul are aproximativ 2.000 de rachete balistice grele, în scădere față de peste 3.000 în 2022, ca urmare a conflictului din iunie 2025. Producția internă de armament continuă, cu zeci de rachete fabricate lunar în „orașele rachetelor”. Parteneriatul militar cu Rusia asigură suport tehnologic și logistic, ceea ce contribuie la menținerea acestui arsenal.
Capacitatea de lovire regională
Analistul militar Guillermo Pulido estimează că aproximativ 2.000 dintre rachetele iraniene pot atinge ținte în Israel, Bahrain, Qatar, Emiratele Arabe Unite, Kuweit, Iordania și Arabia Saudită, unde se află baze militare americane. Iranul a atacat deja 27 de baze americane și a vizat și Oman, un mediator în negocierile nucleare.
Protecția infrastructurii și strategia de epuizare
Experții subliniază că eficiența arsenalului depinde de capacitatea Iranului de a-și proteja „orașele rachetelor” de atacurile Israelului și ale Statelor Unite. Strategia de epuizare a apărării antirachetă a adversarilor este esențială, utilizând drone ieftine și rachete balistice de cost mediu, care consumă stocurile de interceptori ale inamicilor.
Rețelele de grupări teroriste
Iranul beneficiază de rețelele grupărilor teroriste, precum Hezbollah în Liban, Houthi în Yemen și miliții pro-iraniene din Irak și Siria. Aceste grupări pot menține atacuri chiar și în cazul în care teritoriul iranian este lovit, oferind astfel Teheranului o capacitate de răspuns descentralizată.
Concluzie
Strategia complexă a Iranului, bazată pe infrastructuri subterane și rețele regionale, îi permite să își mențină capacitatea militară și să răspundă eficient în fața provocărilor externe, ceea ce are implicații semnificative pentru stabilitatea regiunii Orientului Mijlociu.
