O premieră în justiția românească
Sistemul judiciar din România a înregistrat o premieră în domeniul protecției copilului, prin emiterea unui ordin de protecție bazat exclusiv pe alienare parentală și violență psihologică. Această hotărâre redefinește modul în care statul abordează abuzul emoțional și stabilește un precedent important pentru cazurile în care copiii sunt afectați de conflicte între adulți.
Decizia instanței
Anunțul a fost făcut de Alina Gorghiu, care a subliniat că instanța a recunoscut alienarea parentală ca formă de violență psihologică. Cazul analizează un abuz emoțional continuu, fără agresiuni fizice, manifestat prin îndepărtarea forțată a copilului de un părinte și menținerea acestuia într-un mediu considerat nociv.
Detalii despre cazul specific
Minorul din acest caz a fost separat de unul dintre părinți timp de șase ani și jumătate. Deși instanțele anterioare au constatat alienarea parentală, măsurile luate nu au fost eficiente, lăsând copilul într-un mediu abuziv. Gorghiu a evidențiat vulnerabilitatea situației, menționând că, în ciuda hotărârilor anterioare, copilul a fost expus riscurilor emoționale.
O schimbare de abordare
Decizia instanței este bazată pe concluzia că menținerea copilului lângă părintele agresor poate provoca traume mai severe decât o separare temporară destinată protecției. Această concluzie contrazice practicile anterioare, unde judecătorii evitau separarea din cauza temerilor legate de consecințele emoționale.
Gorghiu a explicat că „menținerea copilului lângă agresor este mai traumatizantă decât separarea pentru protecție”.
Violența psihologică recunoscută ca formă de abuz
Hotărârea instanței transmite un mesaj clar despre gravitatea violenței psihologice, subliniind că copiii nu sunt simpli observatori ai conflictelor dintre adulți, ci victime directe ale abuzului emoțional. Gorghiu a afirmat că „violența psihologică este violență reală” și a cerut intervenția statului în timp util.
Măsuri împotriva părintelui agresor
Instanța a impus ca părintele agresor să respecte o distanță față de copil și să poarte o brățară electronică de monitorizare. Măsura se extinde și asupra membrilor familiei acestuia, care au contribuit la alienarea parentală. În urma ordinului de protecție, copilul a fost plasat în siguranță alături de părintele de care fusese alienat.
Concluzie
Decizia instanței marchează un pas important în recunoașterea și combaterea violenței psihologice în familiile cu copii, evidențiind necesitatea unei protecții adecvate pentru victimele abuzului emoțional.
