Europa în fața unei schimbări strategice
Uniunea Europeană se află într-un moment crucial în ceea ce privește securitatea, a declarat Kaja Kallas, Înaltul Reprezentant al UE pentru afaceri externe și politică de securitate, în cadrul Conferinței anuale a European Defence Agency (EDA).
Dependența de sprijinul extern
Kallas a subliniat că dependența Europei de garanțiile externe nu mai este sustenabilă, având în vedere rivalitățile sistemice și fragmentarea geopolitică actuală. „Statele Unite vor rămâne aliatul nostru, dar Europa nu mai este principala lor prioritate strategică”, a afirmat aceasta, subliniind că schimbarea în orientarea Washingtonului este structurală, nu temporară.
Asumarea responsabilității de securitate
În opinia sa, Uniunea Europeană trebuie să își asume o responsabilitate mai mare pentru propria securitate prin investiții coordonate, dezvoltarea de capabilități comune și reducerea fragmentării în domeniul militar și industrial. Kallas a subliniat că „nu lipsa resurselor financiare este problema Europei, ci lipsa coordonării”.
Amenințările la adresa securității
Rusia este considerată o amenințare pe termen lung, acționând prin mijloace hibride, de la atacuri cibernetice la campanii de dezinformare. De asemenea, China este percepută ca un risc strategic care afectează lanțurile globale de aprovizionare și sprijină indirect eforturile de război ale Moscovei.
Urgentarea deciziilor politice
Kallas a folosit metafora celor „trei clopoțele” pentru a ilustra urgența deciziilor politice: „Am auzit deja primul clopoțel. Al doilea este un avertisment final. Al treilea vine cu consecințe.” Ea a criticat fragmentarea apărării europene, lipsa interoperabilității și achizițiile necoordonate, care diminuează eficiența și capacitatea de reacție.
Propuneri pentru o apărare mai eficientă
Oficialul european a cerut industriei de apărare să își intensifice ritmul de producție și să livreze rezultate concrete, subliniind că „autonomia strategică nu poate exista fără o bază industrială solidă”. Kallas a propus, de asemenea, revizuirea mecanismelor decizionale ale Uniunii, argumentând că unanimitatea în politica externă și de securitate poate conduce la blocaje și șantaj politic. Ea a pledat pentru extinderea deciziilor prin majoritate calificată și utilizarea mai activă a clauzei de apărare mutuală prevăzute în tratate.
Concluzie
Schimbările în politica de securitate a Uniunii Europene subliniază necesitatea unei autonomii strategice și a unei coordonări mai bune în fața amenințărilor globale, având implicații semnificative asupra stabilității și securității regionale.
