Dulceața uitată a Crăciunului românesc
Pe mesele de Crăciun ale românilor contemporani se regăsesc preparate variate, dar în trecut, sărbătoarea Nașterii Domnului era marcată de un desert ritualic cu semnificație religioasă, Pelincile Domnului. Acest preparat, de origine moldovenească, a fost treptat uitat, rămânând în amintirile celor vârstnici și în poveștile transmise din generație în generație.
Pelincile Domnului – simbolul Ajunului
Pelincile Domnului, denumite și „scutecele Domnului” sau „julfă”, erau preparate în Ajunul Crăciunului și erau considerate o ofrandă simbolică adusă Nașterii lui Iisus. Aceste turte subțiri, albe și umplute cu o cremă delicată, simbolizau pânzele în care a fost înfășat Pruncul Sfânt. Gospodinele le pregăteau cu grijă, considerând această activitate un ritual sacru. Pelincile erau așezate pe masă ca semn de binecuvântare, iar în multe sate se credea că o casă care le pregătește va fi binecuvântată cu noroc și belșug în anul următor.
Prepararea Pelincilor Domnului
Baza desertului este un aluat simplu din făină, apă și sare, din care se coc foi subțiri, aproape translucide. Aceste turte sunt lăsate la uscat și unse cu o umplutură tradițională numită julfă, obținută din semințe de cânepă măcinate și fierte până capătă consistența unei creme dense. Deși cânepa era un ingredient obișnuit, astăzi este rar întâlnită, iar gospodinele care păstrează tradiția au adaptat rețeta, înlocuind julfa cu nucă măcinată, miere sau dovleac.
Pelincile Domnului continuă să fie pregătite în unele sate moldovenești, în special de femeile în vârstă, care transmit rețeta ca pe o moștenire prețioasă, esențială pentru păstrarea unei tradiții vechi și simbolice.
Concluzie
Pelincile Domnului reprezintă nu doar un desert, ci un simbol al credinței și al continuității tradițiilor românești, fiind o legătură între generații și o amintire a valorilor culturale ale poporului român.
