De ce cheltuim mai mult decât consumăm
Facturile lunare pentru energie electrică și gaze naturale nu reflectă doar consumul direct, ci și o serie de costuri suplimentare. Conform lui Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă, mai puțin de jumătate din suma plătită de consumatori acoperă efectiv energia utilizată, restul fiind alocat pentru transport, distribuție, taxe, contribuții impuse de stat, costuri administrative și profitul furnizorului.
Costul energiei consumate
Prima parte a facturii include costul energiei efective utilizate, care este determinat de prețul electricității sau gazului natural achiziționat de furnizori. În cazul energiei electrice, acest cost include producția din hidrocentrale, centrale nucleare, parcuri eoliene și solare, precum și energia importată atunci când producția internă nu este suficientă. De asemenea, prețul crește în timpul vârfurilor de consum.
Pentru gaze naturale, costul cuprinde prețul gazelor din producția internă și cele din import, plus cheltuielile de înmagazinare necesare în sezonul rece. Această parte a facturii variază considerabil în funcție de consumul individual și de fluctuațiile pieței internaționale.
Costurile de transport
Transportul energiei, o altă componentă esențială a facturii, include costurile de deplasare a energiei de la producători la consumatori. Pentru energia electrică, transportul se realizează prin linii de înaltă tensiune, iar pentru gaze naturale, prin conducte magistrale. Tarifele de transport sunt reglementate de Autoritatea Națională de Reglementare în Energie (ANRE), asigurând transparență și predictibilitate.
Distribuția energiei
Distribuția este rețeaua locală care aduce energia la consumatori, implicând costuri de întreținere, reparații și extinderea infrastructurii. La fel ca transportul, tarifele de distribuție sunt reglementate de ANRE și sunt incluse în factură, indiferent de furnizor.
Taxe și contribuții
O parte semnificativă din factura de energie este reprezentată de taxe și contribuții stabilite prin legislația națională. Acestea includ acciza aplicată consumului de energie electrică, certificatele verzi pentru sprijinirea energiei regenerabile și contribuția pentru cogenerare. Aceste taxe contribuie la politica energetică națională și la tranziția către surse de energie mai curate.
Costurile administrative și profitul furnizorului
Ultima componentă a facturii este formată din costurile operaționale ale furnizorului, inclusiv gestionarea facturilor, serviciile pentru clienți, întreținerea sistemelor informatice și marja de profit. Aceasta contribuie la buna funcționare a întregului lanț de aprovizionare cu energie.
Structura facturii
În practică, structura reală a unei facturi poate surprinde consumatorii. De exemplu, pentru un consumator casnic din București, dintr-o factură de 500 de lei pentru gaze naturale, doar 260 de lei acoperă gazul efectiv consumat, în timp ce restul se împarte între tarifele de transport și distribuție (132 de lei), taxe (87 de lei) și costurile administrative (21 de lei).
În cazul energiei electrice, dintr-o factură similară, consumatorii plătesc între 195 și 228 de lei pentru energia consumată, iar restul se alocă pentru transport și distribuție (116 lei), taxe și obligații impuse de stat (106–119 lei) și costuri administrative (7–52 de lei). Astfel, doar aproximativ 200 de lei reflectă consumul real de energie electrică.
Concluzie
Structura complexă a facturilor pentru energie electrică și gaze subliniază că majoritatea sumelor plătite de consumatori nu se duc direct către energia consumată, ci acoperă o serie de costuri asociate cu transportul, distribuția și reglementările statului, ceea ce poate influența percepția consumatorilor asupra prețurilor energiei.
