Decizia Curții Constituționale
Curtea Constituțională a respins, pe 4 februarie, cererea președintelui Nicușor Dan referitoare la modificările aduse Legii privind libertatea religioasă și regimul cultelor. Această lege, cunoscută sub numele de „Legea Vexler”, introduce sancțiuni pentru exercitarea neautorizată a unor funcții clericale, nu doar pentru preoți, ci și pentru rabini, imami și alte funcții religioase stabilite de culte.
Contestația lui Nicușor Dan
Nicușor Dan a contestat legea la Curtea Constituțională, argumentând că permite Secretariatului de Stat pentru Culte să definească prin acte administrative funcțiile religioase care pot fi considerate infracțiuni. El a subliniat că definirea infracțiunilor trebuie realizată prin lege și nu prin reglementări secundare.
Președintele a invocat încălcarea unor articole din Constituție și din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, susținând că legea utilizează termeni vagi care ar putea afecta claritatea și previzibilitatea normei. De asemenea, el a criticat faptul că atribuțiile funcțiilor clericale nu sunt stabilite prin lege, ci prin statute interne ale cultelor, ceea ce ar putea crea incertitudine juridică.
Printre alte obiecții, Nicușor Dan a menționat că legea conferă cultelor un drept exclusiv asupra unor practici religioase, afectând astfel libertatea religioasă și libertatea de exprimare.
Decizii suplimentare ale Curții Constituționale
În aceeași ședință, Curtea a amânat pronunțarea asupra unei sesizări depuse de președinte în cazul legii cunoscute ca „Legea Novak”, care impune ca minimum 40% dintre sportivii unei echipe să fie cetățeni români. De asemenea, CCR a admis parțial obiecția de neconstituționalitate privind legea de aprobat Ordonanța Guvernului nr. 7/2025, care modifică legislația din domeniul sănătății, și a admis parțial sesizarea formulată de AUR referitoare la modificările aduse Legii nr. 267/2008, privind lucrările de la Palatul Parlamentului.
Concluzie
Decizia Curții Constituționale de a respinge cererea lui Nicușor Dan privind Legea Vexler subliniază complexitatea reglementărilor în domeniul libertății religioase și evidențiază tensiunile dintre legislația națională și drepturile fundamentale. Aceasta poate avea implicații semnificative asupra modului în care sunt reglementate funcțiile religioase în România.
