Impactul anxietății asupra copiilor și părinților
Când copiii se confruntă cu anxietate și îngrijorări, și părinții suferă. Este dureros să vezi pe cineva drag suferind din cauza neliniștilor. Semnele anxietății la copii includ strângerea mâinilor, dureri abdominale, plâns, mușcatul unghiilor, reacții furioase sau bruște, tantrumuri și critici de sine. Părinții se simt adesea frustrați atunci când încercările lor de a ajuta par să nu funcționeze.
Rolul părinților în gestionarea anxietății
Părinții pot simți că fac ceva greșit atunci când copilul lor manifestă anxietate. Totuși, este important de înțeles că îngrijorarea este o emoție normală, care se poate acumula. Părinții nu ar trebui să se simtă vinovați, ci să învețe cum să ajute copiii să își gestioneze anxietatea. Există trei obiceiuri pe care părinții care le practică tind să aibă copii mai puțin anxioși în viața adultă:
1. Validarea gândurilor anxioase ale copilului
Părinții ar trebui să recunoască faptul că anxietatea copilului este o reacție normală. Întrebări precum „Unde simți îngrijorarea?” sau „Când a început?” pot ajuta copilul să își conștientizeze emoțiile. Studiile arată că copiii care învață să observe ceea ce se întâmplă în corpul lor devin mai buni în gestionarea emoțiilor.
2. A fi un martor calm
Gestionarea anxietății este dificilă, dar părinții trebuie să rămână calmi. Părinții care își păstrează calmul în momentele stresante îi ajută pe copii să dezvolte un control emoțional mai bun. Este crucial ca părinții să abordeze și propriile temeri și emoții legate de anxietatea copilului pentru a-l putea sprijini eficient.
3. Oferirea de asigurări liniștitoare
Când anxietatea devine copleșitoare, este esențial ca părinții să asculte nevoile copiilor și să răspundă cu calm. Copiii care simt că au un control asupra modului în care își gestionează momentele de anxietate se descurcă mai bine în general. Conexiunea cu copilul, prin contact vizual sau gesturi blânde, poate ajuta la reducerea anxietății.
Concluzie
Prin practicarea acestor obiceiuri, părinții pot contribui la dezvoltarea unor adulți mai puțin anxioși, sprijinind astfel o viață emoțională sănătoasă și echilibrată pentru copii.
