Introducere
Pe 25 septembrie, se sărbătorește Sfânta Cuvioasă Eufrosina din Alexandria, o figură emblematică a curajului și credinței, care a trăit în vremea împăratului Teodosie cel Mic, în sec. V.
Viața Sfintei Eufrosina
Sfânta Eufrosina a fost rodul rugăciunii părinților săi, care au primit-o după o lungă așteptare. La vârsta de 12 ani, a rămas orfană de mamă și a fost crescută de tatăl său, Pafnutie. La 18 ani, nevrând să se căsătorească, a părăsit casa părintească și, îmbrăcând haine bărbătești, a intrat într-o mănăstire de monahi, unde a fost primită de stareț și pusă sub ascultarea părintelui Agapit.
Viața monahală
Pe parcursul a 38 de ani, Sfânta Eufrosina a trăit în această mănăstire, dobândind o viață duhovnicească profundă, fără ca nimeni să cunoască adevărata ei identitate de femeie.
Întâlnirea cu tatăl
La sfârșitul vieții sale, Dumnezeu a rânduit ca tatăl său, Pafnutie, să vină la mănăstire pentru sfaturi duhovnicești. Când s-a întâlnit cu Eufrosina, cunoscută sub numele de monahul Smaragd, ea l-a îndemnat să nu deznădăjduiască, promițându-i că își va revedea fiica. Trei zile mai târziu, Eufrosina, aflată pe patul de moarte, i-a dezvăluit tatălui său adevărata ei identitate. După moartea fiicei, Pafnutie a hotărât să îmbrățișeze viața monahală, trăind în mănăstire până la sfârșitul vieții.
Pomenirea Sfinților
Pe 25 septembrie, este marcată și pomenirea Sfântului Serghie de Radonej, un sfânt important al monahismului rus, care a trăit între 1313 și 1391, ctitor al Lavrei Sfânta Treime din nordul Moscovei. De asemenea, sunt comemorați și alți sfinți, precum Sfântul Mucenic Pafnutie Egipteanul, Sfântul Pafnutie anahoretul și Sfinții Mucenici Pavel și Tatis, împreună cu fiii lor.
Concluzie
Sfânta Cuvioasă Eufrosina rămâne un simbol al credinței și al curajului în fața provocărilor vieții, iar pomenirea sa subliniază importanța spiritualității și dedicării în viața monahală.
