Franța blochează transferul antenelor Eutelsat
Ministrul francez al Finanțelor, Roland Lescure, a anunțat că Franța a împiedicat operatorul de sateliți Eutelsat să vândă antenele terestre către fondul suedez EQT, motivând că acest activ este considerat „strategic”. Statul francez deține aproape 30% din acțiunile Eutelsat, fiind cel mai mare acționar al companiei.
Justificarea deciziei
Roland Lescure a subliniat că antenele sunt folosite atât pentru comunicații civile, cât și militare, ceea ce le conferă un statut strategic în contextul suveranității naționale. Ministerul Finanțelor a declarat că decizia este strict legată de natura critică a activității, fără a avea legătură cu calitatea investitorului.
Contextul Eutelsat
Eutelsat, al doilea mare operator de sateliți pe orbită joasă a Pământului, oferă servicii de telecomunicații și este văzut ca o alternativă europeană la Starlink, subsidiară SpaceX. După fuziunea cu OneWeb în 2023, Eutelsat a început o reorientare strategică spre conectivitatea spațială, înregistrând o creștere rapidă în acest domeniu, în timp ce activitatea de difuzare a televiziunii a scăzut.
Controversa recentă și inițiativele guvernamentale
Blocarea vânzării antenelor Eutelsat a fost anunțată în urma controversei legate de vânzarea grupului LMB Aerospace către compania americană Loar Group. Condițiile pentru această achiziție sunt „extrem de stricte”, asigurând menținerea producției în Franța și respectarea contractelor cu firmele militare locale. De asemenea, guvernul francez va lansa o inițiativă parlamentară pentru îmbunătățirea controlului investițiilor străine.
Structura acționariatului Eutelsat
Pe lângă statul francez, care controlează aproape 30% din acțiuni, al doilea cel mai mare acționar este compania indiană Bharti Space Limited (aproape 18%), urmată de statul britanic (11%), grupul francez CMA CGM (7,5%) și Fondul care controlează participațiile statului francez (5%). Publicul deține puțin sub 30% din capital.
Concluzie
Decizia Franței de a bloca vânzarea antenelor Eutelsat subliniază importanța strategică a telecomunicațiilor în contextul suveranității naționale și reflectă o atenție sporită față de controlul investițiilor străine în domenii critice.




