Cazul taților absenți și povara îngrijirii
“A plecat tata să cumpere lapte?” a întrebat fiul meu după petrecerea sa de ziua de naștere din iulie 2024. La început, am fost confuză, dar am realizat cu groază la ce se referea. “Prietenii mei m-au întrebat unde a plecat și le-am spus că nu știu, iar ei au spus că probabil a plecat la magazin să cumpere lapte.” Deși, pentru claritate, tatăl nu plecase să cumpere lapte, era adevărat că nu știam unde se afla. Cu trei luni înainte, inițiasem o separare și convenisem asupra unui aranjament de “împărțire a locuinței.”
Dispariția tatălui și efectele asupra îngrijirii
Împărțirea locuinței era temporară, iar când i-am spus fostului soț că un prieten ne oferise un loc de cazare, el m-a surprins spunând că deja își asigurase un nou aranjament de locuit, fără să mă includă pe mine sau pe copii. Această decizie a însemnat că voi fi nevoită să mă ocup singură de copii pentru următoarele 10 săptămâni, perioadă în care eu lucram, iar el nu. Nu mi-a spus unde locuia și, când copiii m-au întrebat unde este tata, le-am spus că nu știu.
Impactul social al dispariției tatălui
Dispariția tatălui nu este un caz singular; este un fenomen cultural recurent care reflectă împărțirea muncii de îngrijire și valoarea culturală pe care o atribuim acesteia. Înainte de separare, fostul meu soț era considerat un “tată implicat”, dar tranziția sa rapidă la rolul de “tată absent” m-a surprins. Aproximativ 44% dintre mamele singure sunt divorțate sau separate, ceea ce sugerează că, în multe cazuri, tații aleg să se retragă după o separare.
Statistici și realități despre îngrijire
80% dintre părinții custodiali sunt mame, iar 80% dintre părinții singuri sunt femei. Mulți bărbați dau vina pe “drama mamei”, dar realitatea este mult mai complexă. Un studiu a arătat că în 51% dintre cazurile de mediere, ambii părinți au convenit ca mama să aibă custodia principală. Chiar și în cazurile de abuz, mamele pot pierde custodia, ceea ce ilustrează inegalitățile de gen persistente în sistemul de justiție.
Implicarea tatălui și responsabilitățile de îngrijire
Fostul meu soț beneficiază de drepturi de custodie comună fără a avea responsabilitățile zilnice ale părinției. Este evident că bărbații care divorțează nu sunt percepuți la fel ca mamele, dar se bucură de recompensele sociale și financiare, în timp ce mamele suportă povara îngrijirii. Când tații nu se mai bucură de statutul de “tată de familie”, mulți dintre ei își pierd interesul pentru paternitate.
Concluzie
Dispariția tatălui “pentru a cumpăra lapte” nu este doar povestea unei alegeri personale greșite, ci reflectă o structură familială disfuncțională integrată într-o societate care nu reușește să instile un sentiment de responsabilitate comun în îngrijirea copiilor. Această dinamică are implicații profunde asupra rolurilor de gen și asupra sănătății emoționale a tuturor celor implicați.
