Deficitul bugetar în România
Deficitul bugetar din România nu este generat de un nivel scăzut al impozitelor, ci de un model economic dezechilibrat. România exportă materii prime și importă produse finite, cum ar fi grâul și biscuiții, lemnul și mobila, fără a reuși să transforme energia produsă într-un avantaj industrial.
Evaporarea resurselor financiare
Anual, 12 miliarde de euro se pierd prin optimizare fiscală sofisticată, prin metode legale, dar discutabile economic. În fața acestei situații, guvernul a optat pentru majorarea impozitelor, asemănător cu mărirea prețului apei în locul reparării unei țevi sparte.
Problemele structurale ale economiei
Un guvern care ar dori să abordeze problemele structurale ar trebui să oprească scurgerea profiturilor. România, fiind o economie deschisă, permite transferuri financiare prin servicii supraevaluate, dobânzi artificiale și royalties exagerate. În loc să întărească controlul asupra prețurilor de transfer și să îmbunătățească administrarea fiscală, guvernul a ales să impună taxe suplimentare celor care nu pot muta activele rapid.
Resurse energetice și competitivitate
România dispune de un mix energetic diversificat și resurse naturale semnificative, precum gazul din Marea Neagră și energie regenerabilă. Totuși, industria plătește pentru energie la prețuri volatile, fără predictibilitate. În loc să creeze un cadru favorabil pentru utilizarea energiei ca avantaj competitiv, guvernul a propus soluții administrative și taxe compensatorii.
Deficitul agroalimentar
România produce cantități mari de materie primă agricolă, dar procesarea acesteia este insuficientă. Deficitul agroalimentar este rezultatul lipsei infrastructurii necesare pentru procesare și logistică. În loc să dezvolte hub-uri regionale de procesare și stimulente pentru procesarea internă, s-au impus taxe suplimentare.
Investițiile străine și integrarea locală
Investițiile străine sunt esențiale, dar fără integrare locală, acestea devin enclave. Facilitățile fiscale ar trebui legate de un procent minim de furnizori locali și de reinvestirea profitului. Aceste măsuri necesită negociere serioasă și competență politică, pe când majorarea taxelor poate fi implementată rapid printr-o simplă ședință de guvern.
Impactul majorării impozitelor
Taxele mai mari nu generează prosperitate într-o economie cu productivitate scăzută; dimpotrivă, acestea pot frâna investițiile și dinamica economică. Stabilitatea nu se obține prin creșterea presiunii fiscale, ci prin crearea unui mediu economic favorabil, cu exporturi nete pozitive și capital românesc puternic.
Necesitatea reformelor structurale
Înainte de a crește impozitele, un guvern ar trebui să anunțe reforme dure pentru a combate optimizarea fiscală a multinaționalelor și să implementeze un program național de procesare agro și integrare locală. Numai după ce aceste măsuri au fost aplicate, ar putea fi luate în considerare ajustări fiscale temporare.
Concluzie
România nu are nevoie de mai multe taxe, ci de mai multă valoare adăugată și integrare economică. A alege să impună taxe în loc de a reforma structuri economice ar putea duce la stagnare și subminarea economiei naționale.
