Comportamentul copiilor și gestionarea crizelor emoționale
Este normal ca un copil să se confrunte cu anxietate sau să aibă crize de furie intense? Mulți părinți se întreabă de ce copiii lor au dificultăți în a face față situațiilor cotidiene. Aceasta poate fi o sursă de frustrare, iar părinții pot folosi termeni precum „preocupat”, „hipersensibil”, „nervos” sau „exploziv” pentru a descrie comportamentul copiilor lor.
Posibile cauze medicale
Există explicații medicale pentru comportamentul copiilor, cum ar fi disabilitățile de învățare, ADHD sau anxietatea. Aceste condiții clinice pot fi debilitante, dar există tratamente comportamentale și medicale care pot ajuta. Părinții care suspectează astfel de probleme sunt încurajați să caute suport din partea unor organizații precum Asociația Națională a Disabilităților de Învățare, ImpactADHD și Asociația Americană de Anxietate și Depresie.
Ce nu trebuie să spui
Când un copil trece printr-o criză emoțională, anumite expresii pot agrava situația. Un exemplu este fraza „Relaxează-te! Nu-ți fă griji.” Aceasta este percepută ca fiind condescendentă și nu ajută la reducerea anxietății. Alte afirmații de evitat includ „Nu ar trebui să fii atât de trist” sau „Nu este nimic de care să-ți fie frică.” Acestea pot face copilul să se simtă prost sau neimportant, crescând astfel anxietatea.
Ce să faci în schimb
În loc să minimalizezi emoțiile copilului, este important să le recunoști. Iată câteva sugestii utile:
- Recunoaște experiența: „Știu că te simți foarte speriat acum.” sau „Se pare că te simți copleșit.”
- Arată compasiune: „Știu cât de neplăcut este când mă simt așa.”
- Întreabă permisiunea de a ajuta: „Vrei să discutăm despre cum să faci față acestor sentimente?”
Este esențial să reții că nu poți raționa cu gândurile anxioase ale copilului. Cheia este să fii prezent și să-i oferi suport. Dacă nu este pregătit să schimbe starea, asigură-l că este în regulă să simtă anxietate pentru o vreme.
Importanța controlului
Gândurile anxioase pot fi amplificate de un sentiment de lipsă de control. Oferirea unor mici oportunități de control copilului poate contribui la creșterea încrederii în sine. Soluțiile găsite de către copii devin parte din succesele lor, indiferent cât de mici sunt pașii.
Concluzie
Gestionarea crizelor emoționale ale copiilor necesită empatie și înțelegere. Părinții trebuie să evite comentariile care minimalizează sentimentele și să învețe să ofere suport adecvat, astfel încât copiii să învețe să facă față anxietății și să își dezvolte abilități de coping eficiente.




