Faza invizibilă a bolii Parkinson
Boala Parkinson nu începe cu tremurul, ci cu o „fază invizibilă” ce poate dura zeci de ani. În această perioadă, organismul transmite semnale subtile, adesea ignorate sau atribuite stresului, oboselii ori înaintării în vârstă, înainte ca simptomele motorii să devină evidente.
Creșterea incidenței bolii Parkinson
Boala Parkinson este una dintre cele mai frecvente afecțiuni neurologice la nivel global, cu estimări care arată că numărul pacienților ar putea depăși 25 de milioane până în 2050, pe fondul îmbătrânirii populației. Această situație a intensificat cercetările asupra simptomelor timpurii, în speranța unui diagnostic mai rapid și a intervențiilor preventive.
Simptomele tradiționale și faza prodromală
Până de curând, boala Parkinson a fost privită aproape exclusiv ca o afecțiune a mișcării, definită prin tremor, rigiditate musculară și încetinirea gesturilor. Aproape 20% dintre pacienți nu dezvoltă niciodată tremor de repaus, iar simptomele motorii apar adesea după distrugerea unei mari părți a neuronilor producători de dopamină. Când diagnosticul este pus pe baza semnelor clasice, între 50% și 70% dintre acești neuroni sunt deja pierduți. Astfel, faza prodromală, în care nu există manifestări evidente, devine un subiect central în neurologia modernă.
Semnele „invizibile” ale bolii Parkinson
Unul dintre cele mai frecvente semne timpurii este pierderea mirosului, cunoscută sub numele de anosmie, care apare la peste 90% dintre persoanele cu Parkinson. Aceasta se instalează lent, fără a fi percepută imediat, iar afectarea ar putea începe în structurile cerebrale responsabile de miros.
Tulburările de somn reprezintă un alt semnal important. În mod normal, corpul este imobil în timpul somnului REM, dar unele persoane încep să „trăiască” visele, manifestând comportamente necontrolate. Această tulburare, denumită REM sleep behavior disorder, este un predictor puternic al bolii Parkinson, cu un risc de dezvoltare a unei afecțiuni neurodegenerative de zeci de ori mai mare decât în populația generală.
Constipația cronică este un simptom adesea ignorat, dar relevant, aproximativ două treimi dintre pacienții cu Parkinson confruntându-se cu această problemă, uneori cu decenii înainte de diagnostic. Modificările neurologice specifice au fost identificate în sistemul digestiv, susținând ipoteza că boala ar putea începe din această zonă.
Amețelile apărute la ridicarea bruscă în picioare, cauzate de scăderea tensiunii arteriale, pot semnala o disfuncție a sistemului nervos autonom, implicat în Parkinson. Aceste amețeli, deși frecvente în alte contexte, devin îngrijorătoare atunci când sunt persistente și fără o explicație clară.
Atenție la simptomele timpurii
Niciunul dintre aceste simptome nu indică, de unul singur, boala Parkinson. Totuși, asocierea lor, mai ales în timp și în prezența unui istoric familial, ar trebui să ridice semne de întrebare și să ducă la o evaluare neurologică. Specialiștii subliniază importanța vigilenței informate, fără a face autodiagnostic.
În prezent, nu există un test unic care să confirme Parkinsonul în faza incipientă, dar cercetările avansează rapid. Identificarea unor biomarkeri timpurii ar putea schimba radical modul în care boala este depistată și tratată în viitor.
Concluzie
Conștientizarea semnelor subtile ale bolii Parkinson poate îmbunătăți șansele unei diagnosticări timpurii și, implicit, ale unei intervenții mai eficiente, având un impact semnificativ asupra calității vieții pacienților.




