Motivele absenței de la Davos
Președintele Nicușor Dan a explicat absența sa de la Forumul Economic Mondial de la Davos, răspunzând declarațiilor consilierului său, Marius Lazurca. Acesta din urmă a menționat că lipsa președintelui la Davos a fost o decizie menită să sublinieze importanța prioritizării problemelor interne.
Contextul deciziei
Lazurca a subliniat că decizia de a nu participa la Davos nu este o excepție în practica diplomatică, adăugând că reprezentarea statelor prin miniștri de Externe este frecventă. Contextul intern a influențat decisiv această alegere, iar președintele a hotărât să rămână în țară pentru a se concentra pe crizele și urgențele interne.
Schimbarea așteptată de români
Nicușor Dan, aflat la Bruxelles după o întâlnire la Consiliul European, a abordat termenul „teleleu” menționat de Lazurca, susținând că românii au votat pentru o schimbare în 2025, dorind o abordare diferită față de trecut. El a subliniat că simpla prezență la astfel de evenimente nu este suficientă fără o pregătire solidă.
Dialogul cu liderii europeni
Președintele a detaliat ritmul întâlnirilor sale cu liderii europeni, menționând că se întâlnește lunar cu aceștia și participă la reuniuni semestriale cu comunitatea politică europeană. Aceasta a fost o modalitate de a contracara ideea că lipsa de la Davos ar reprezenta o izolare diplomatică.
Absența strategiilor economice clare
Argumentul principal adus de Nicușor Dan a fost lipsa unor strategii economice bine definite, esențiale pentru a justifica participarea la evenimente de amploarea Davos. El a explicat că, fără planuri clare, simpla prezență nu generează efecte concrete.
Exemplul relațiilor cu zona caspică
Președintele a folosit ca exemplu relațiile cu statele din regiunea Mării Caspice, evidențiind că România nu are o strategie coerentă în acest sens, ceea ce limitează oportunitățile externe. A subliniat că, dacă ar exista o strategie bine definită, România ar putea organiza întâlniri eficiente în această zonă.
Concluzie
Declarațiile lui Nicușor Dan arată o abordare pragmatică față de politica externă, subliniind necesitatea unor strategii clare pentru a face față provocărilor internaționale și pentru a valorifica oportunitățile economice disponibile.




