Tristețe în muzica populară românească
Domnica Trop, o voce emblematică a folclorului românesc, a încetat din viață, lăsând o moștenire artistică valoroasă și un gol profund în cultura românească. Rapsod popular din sud-vestul țării, Trop a fost o figură centrală în muzica tradițională românească.
Cine a fost Domnica Trop?
Născută în comuna Izverna, județul Mehedinți, Domnica Trop a crescut într-o familie de țărani, unde muzica populară era parte integrantă a vieții cotidiene. În copilărie, a învățat primele cântece pe dealurile satului, transformând munca în câmp într-o formă timpurie de expresie artistică. Talentul său a fost rapid remarcat, fiind invitată la concursuri și festivaluri, unde se evidenția prin improvizație și adaptarea cântecelor.
Debutul său scenic a avut loc la vârsta de 19 ani, însă consacrarea a venit mai târziu, la 27 de ani, odată cu primele apariții în București. Un moment crucial în cariera sa a fost în 1973, când a fost descoperită de învățătorul Vasile Căpăstraru, care a prezentat-o unor mari nume ale folclorului, precum Maria Ciobanu și Ion Dolănescu.
Cariera impresionantă a artistei
Domnica Trop a avut un repertoriu vast, ancorat în tradiția arhaică, incluzând cântece vechi, multe dintre ele preluate de interpreți cunoscuți. Conform profesorului Eleodor Popescu, artiști precum Angelica Stoican s-au inspirat din creațiile sale. Stilul său distinct, influențat de specificul zonei montane, a adus un melos aparte, cucerind publicul prin sinceritate și forță expresivă.
Recunoașterea oficială a valorii sale a venit în noiembrie 2013, când i s-a acordat titlul de „Tezaur Uman Viu” de către Comisia Națională pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial. De asemenea, din 2011, în județul Gorj se desfășoară un festival de muzică populară care îi poartă numele, un omagiu adus contribuției sale la păstrarea identității muzicale tradiționale.
Moștenirea lăsată de Domnica Trop
Dispariția Domnicăi Trop marchează sfârșitul unei epoci, dar cântecele sale vor continua să dăinuie, reprezentând un simbol al folclorului curat, transmis din generație în generație.
Impactul său asupra muzicii populare românești este profund și va fi resimțit de-a lungul timpului, având în vedere contribuția sa semnificativă la păstrarea și promovarea patrimoniului cultural autentic al României.
