Impactul anilor ’90 asupra responsabilității copiilor
Studiile sugerează că copiii care au telefoane înainte de vârsta de 12 ani au mai multe șanse să dezvolte probleme sociale și de sănătate mintală. Multe dintre așteptările uitate ale copiilor din anii ’90 care au contribuit la dezvoltarea responsabilității sunt legate de stilurile parentale și de mediul diferit în care au crescut. Aceste așteptări au fost influențate de modul în care copiii interacționau cu tehnologia și de limitele impuse de părinți.
1. Joaca în aer liber
Joaca nesupravegheată a fost esențială pentru dezvoltarea socială și personală a copiilor din anii ’90. Aceștia au învățat să își rezolve singuri problemele și să își umple timpul liber, dezvoltându-și astfel independența.
2. Rezolvarea plictiselii
Specialiștii de la Mayo Clinic susțin că aprecierea plictiselii este benefică pentru creier. Copiii din anii ’90 învățau să își gestioneze timpul fără a depinde de distrageri constante, învățând astfel responsabilitatea.
3. Întoarcerea acasă fără indicații de pe telefon
Copiii din anii ’90 își dezvoltau abilități de orientare și sociale fără ajutorul tehnologiei, învățând să ceară ajutor și să se descurce în situații dificile.
4. Așteptarea rândului
Așteptarea pentru a obține ceea ce își doresc este un exercițiu de gratificare întârziată, care contribuie la formarea unor relații mai bune și a unor obiceiuri financiare sănătoase în viața adultă.
5. Învățarea de a cere iertare
Învățarea de a-și asuma responsabilitatea și de a cere iertare este o abilitate importantă pentru dezvoltarea relațiilor sociale și a stimei de sine, formând astfel adulți mai empatici.
6. Realizarea treburilor casnice fără recompense
Copiii din anii ’90 erau adesea obligați să facă treburile casnice fără a aștepta recompense, dezvoltând astfel autodisciplina și responsabilitatea personală.
7. Așteptarea pentru dorințele lor
Așteptarea pentru a obține lucruri ajută la dezvoltarea autocontrolului și la reducerea comportamentelor impulsive, formând adulți care apreciază gratificarea întârziată.
8. Acceptarea și medierea dezamăgirii
Dezamăgirea este o emoție esențială pentru dezvoltarea identității emoționale. Copiii care învață să gestioneze aceste momente devin adulți mai echilibrați emoțional.
9. Respectul față de adulți
Așteptarea de respect față de adulți a contribuit la dezvoltarea unor relații productive și sănătoase în mediul școlar și profesional.
10. Învățarea independenței și a abilităților de rezolvare a problemelor
Părinții din anii ’90 au încurajat copiii să fie independenți și să își rezolve problemele, contribuind la dezvoltarea abilităților necesare pentru a face față provocărilor vieții.
Concluzie
Așteptările uitate din anii ’90 au avut un impact semnificativ asupra dezvoltării responsabilității și a abilităților sociale ale copiilor, formând adulți mai echilibrați și mai competenți în gestionarea emoțiilor și a relațiilor interumane.
