Percepția timpului pe măsură ce îmbătrânim
Un studiu recent sugerează că modificările din creierul nostru odată cu înaintarea în vârstă ar putea explica de ce avem impresia că timpul trece mai repede pe măsură ce anii trec. O echipă de cercetători a analizat activitatea cerebrală a 577 de participanți, cu vârste între 18 și 88 de ani, în timp ce aceștia urmăreau un episod din seria „Alfred Hitchcock Presents”. Studiul a fost publicat în revista Communications Biology și face parte din proiectul Cambridge Centre for Ageing and Neuroscience (Cam-CAN), care se concentrează pe îmbătrânirea creierului pe termen lung.
Metodologia studiului
Participanții au vizionat un fragment de opt minute din episodul „Bang! You’re Dead”, care, conform cercetărilor anterioare, declanșează modele sincronizate de activitate cerebrală. Activitatea cerebrală a fost monitorizată prin imagistică fMRI. Cercetătorii au folosit un algoritm numit „Greedy State Boundary Search” (GSBS) pentru a detecta tranzițiile dintre stările de activitate neuronală. Rezultatele au arătat că, la persoanele mai în vârstă, tranzițiile erau mai rare, iar stările cerebrale durau mai mult decât la tinerii participanți.
Implicarea evenimentelor în percepția timpului
Acest lucru sugerează că, în aceeași perioadă de timp, creierul persoanelor mai în vârstă înregistrează mai puține „evenimente”, ceea ce poate contribui la senzația că timpul trece mai repede. Fenomenul este asociat cu ideea că, cu cât trăim mai multe evenimente distincte într-o perioadă scurtă, cu atât ni se pare că timpul trece mai lent.
Generalizarea activității cerebrale
Pe măsură ce îmbătrânim, regiunile creierului devin mai generale în activitatea lor, ceea ce face mai dificilă delimitarea clară între evenimentele succesive. De exemplu, neuronii din zonele care recunosc fețele nu mai reacționează exclusiv la fețe, ci și la obiecte obișnuite.
Două „scări de timp”
Joanna Szadura, un specialist în limbaj, susține că percepția timpului este influențată de două „scări de timp”. Pe de o parte, societatea împarte timpul în unități liniare, iar pe de altă parte, creierul percepe timpul într-un mod neliniar. Aceasta explică de ce un an reprezintă o proporție mai mare din viața unui copil decât din viața unui adult. Percepția timpului depinde astfel atât de activitatea neurală, cât și de modul subiectiv în care îl „măsurăm” intern.
Activitățile care îmbogățesc percepția temporală
Cercetătorii sugerează că adulții mai în vârstă pot face timpul să pară mai „plin” și mai bogat în evenimente prin învățarea de lucruri noi, călătorii și interacțiuni sociale semnificative. Aceste activități contribuie la o senzație mai bogată și plină a trecerii timpului.
Concluzie
Studiul evidențiază modul în care îmbătrânirea afectează percepția timpului și sugerează că activitatea cerebrală și experiențele de viață joacă un rol semnificativ în modul în care trăim și înțelegem trecerea timpului.




