Riscurile plantării arborilor lângă locuințe
Anumiți copaci pot reprezenta un pericol pentru case, datorită rădăcinilor invazive, creșterii rapide și coroanelor masive. Aceste caracteristici pot afecta fundația, acoperișul și instalațiile de apă sau canalizare. Experții în peisagistică recomandă evitarea plantării unor specii de arbori în apropierea locuințelor pentru a preveni pagubele majore.
Specii de arbori riscante
Printre arborii care pot provoca probleme se numără plopul, salcia și arțarul argintiu. Aceste specii au rădăcini care se extind pe suprafețe mari în căutarea apei și a nutrienților, având potențialul de a dăuna fundației casei. Experții sugerează plantarea acestora la distanțe de cel puțin 15-20 de metri de clădiri pentru a evita riscurile de fisuri și dezechilibre structurale.
Pereții și acoperișul în pericol
Coroana arborilor mari, precum nucul, stejarul și castanul, poate afecta acoperișul și pereții locuinței. Ramurile groase pot atinge clădirea și, în condiții de furtună sau vânt puternic, se pot rupe, provocând daune. De asemenea, umbra excesivă generată de acești arbori poate împiedica uscarea pereților, favorizând apariția mucegaiului și a igrasiei.
Afectarea instalațiilor subterane
Rădăcinile unor specii, cum ar fi salcia și arțarul argintiu, pot afecta grav conductele de apă și canalizare. Aceste rădăcini sunt atrase de umezeală și pot pătrunde în țevi, provocând blocaje și avarii costisitoare. Specii cu ritm de creștere rapid, precum salcâmul și platanul, sunt, de asemenea, periculoase pentru sistemele subterane.
Alternative sigure pentru plantare
Experții recomandă alegerea unor arbori mai prietenoși cu mediul construit, care nu au rădăcini invazive și nu cresc exagerat de mari. Printre aceștia se numără arțarul japonez, magnolia și anumite specii ornamentale de cireș, care pot aduce frumusețe și umbră fără riscuri pentru fundația casei.
Concluzie
Alegerea corectă a arborilor pentru grădină este esențială pentru prevenirea pagubelor structurale și a cheltuielilor neașteptate. Informarea asupra speciei și a dimensiunii maxime pe care arborii o pot atinge la maturitate ajută la stabilirea unei distanțe sigure față de locuință.
