Sărăcia în România în 2025
Peste 5,2 milioane de români au fost în risc de sărăcie sau excluziune socială în 2025, reprezentând 18,4% din populația rezidentă, conform datelor Institutului Național de Statistică (INS). Rata riscului de sărăcie sau excluziune socială (AROPE) a fost de 27,4%, în scădere cu 0,5 puncte procentuale față de anul precedent.
Detalii statistice
Aproximativ 3,468 milioane de persoane au trăit în gospodării cu venituri sub pragul sărăciei, stabilit la 60% din mediana veniturilor disponibile pe adult-echivalent. Rata sărăciei a fost mai ridicată în rândul femeilor (18,7%) comparativ cu bărbații (18%). Tinerii cu vârste între 18 și 24 de ani au fost cei mai afectați, cu o rată a sărăciei de 25,8%, urmată de copiii și adolescenții de până la 18 ani, cu 23,6%.
Impactul pensiilor și transferurilor sociale
INS a estimat că, fără pensii și transferuri sociale, aproape 44,2% din populație ar fi fost sub pragul sărăciei relative. Dintre persoanele de 65 de ani și peste, 87,9% ar fi fost afectate de sărăcie în absența acestor venituri. În rândul persoanelor cu vârste între 55 și 64 de ani, procentul ar fi fost de 45,2%.
Deprivarea materială și socială severă
Aproximativ 3,16 milioane de persoane, adică 16,8% din populația României, s-au confruntat cu deprivare materială și socială severă, cu o scădere de 0,4 puncte procentuale față de 2024. Femeile au reprezentat 55,9% din totalul persoanelor afectate. Deprivarea materială severă a afectat 21,1% dintre copiii cu vârsta de până la 18 ani și 19,2% dintre persoanele de 65 de ani și peste.
Intensitatea muncii și riscurile asociate
În 2025, aproximativ 785.000 de persoane cu vârsta de până la 65 de ani au trăit în gospodării cu intensitate foarte redusă a muncii, adică în gospodării în care adulții au lucrat mai puțin de 20% din potențialul lor de muncă. Ponderea acestor persoane a crescut la 5,6%, de la 4,3% în 2024, cu un număr mai mare de femei (6,7%) comparativ cu bărbații (4,6%).
Regiuni afectate de sărăcie
Regiunea Sud-Est a avut cea mai mare rată a riscului de sărăcie sau excluziune socială, cu 38%, urmată de Sud-Vest Oltenia, cu 36%. Cea mai redusă rată a fost în București-Ilfov, de 13,6%. Gospodăriile formate din doi adulți cu trei sau mai mulți copii dependenți au avut cea mai mare incidență a riscului de sărăcie, de 50,2%, urmate de gospodăriile monoparentale, cu 45,7%.
Vulnerabilitate cumulată
Aproximativ 403.000 de persoane s-au confruntat simultan cu risc de sărăcie, deprivare materială și socială severă, și traiul în gospodării cu intensitate foarte redusă a muncii.
Concluzie
Aceste date evidențiază o situație alarmantă privind sărăcia și excluziunea socială în România, cu implicații semnificative pentru politicile sociale și economice necesare pentru a aborda aceste probleme.
