Schimbările în stilurile de parenting
Stilurile de parenting evoluează odată cu societatea, iar copiii de astăzi se confruntă cu provocări diferite față de generațiile anterioare. Totuși, persoanele crescute în anii ’60 și ’70 consideră că metodele de parenting ale generațiilor mai tinere sunt inadecvate. Aceștia au avut o educație diferită și cred că eforturile părinților moderni nu sunt pe calea cea bună.
Critici ale părinților din anii ’60 și ’70
Persoanele din generațiile anterioare nu sunt de acord cu zece metode prin care tinerii își cresc copiii:
1. Suprotectivitate
Părinții din generațiile mai în vârstă critică tendința părinților tineri de a fi prea supraprotectivi. Aceștia consideră că stilul de parenting „helicopter” poate duce la probleme de independență și încredere în sine pentru copii.
2. Implicarea copiilor în decizii
Părinții din anii ’60 și ’70 nu au fost obișnuiți să fie consultați în deciziile familiale și cred că această practică a devenit inutilă. Totuși, implicarea copiilor în discuții le dezvoltă abilitățile cognitive, chiar dacă părintele are ultima decizie.
3. Lauda constantă
Generațiile mai în vârstă consideră că laudele excesive, fără un motiv specific, pot afecta încrederea copiilor. Aceștia nu au crescut într-o cultură a „trofeelor de participare” și nu înțeleg nevoia de a lăuda copiii pentru orice realizare.
4. Absența pedepsei fizice
Spankingul a fost norma în trecut, dar organizații precum Asociația Americană de Psihologie au denunțat această practică. Persoanele mai în vârstă cred că metoda nu a avut efecte negative asupra lor, considerând că părinții de astăzi sunt prea blânzi.
5. Timp insuficient petrecut în aer liber
În trecut, copiii erau obișnuiți să petreacă timp în aer liber, în timp ce astăzi tehnologia a înlocuit această experiență. Specialiștii subliniază importanța activității în aer liber pentru sănătatea mentală a copiilor.
6. Parentingul blând
Acest stil de parenting, bazat pe empatie, este adesea greșit înțeles ca fiind lipsit de reguli. Generațiile mai în vârstă, care au fost crescute cu o disciplină mai strictă, nu pot concepe această abordare.
7. Înțelegerea emoțiilor
Părinții din trecut nu discutau despre sănătatea mentală și se așteptau ca copiii să facă față problemelor fără ajutor. Acum, se recunoaște importanța gestionării emoțiilor, un concept străin pentru generațiile anterioare.
8. Responsabilizarea copiilor
Generațiile mai vechi au fost învățate să-și asume responsabilități de la o vârstă fragedă. Părinții moderni, care tind să facă totul pentru copii, pot împiedica dezvoltarea acestora.
9. Planificarea centrată pe copii
Părinții din anii ’60 și ’70 nu își organizau viața exclusiv în jurul copiilor, spre deosebire de stilul de parenting modern, care poate duce la un sentiment de entitledness în rândul copiilor.
10. Spațiul pentru plictiseală
Părinții de astăzi simt nevoia să își mențină copiii distrați constant, dar plictiseala este esențială pentru dezvoltarea creativității și a abilităților de rezolvare a problemelor.
Concluzie
Diferențele dintre stilurile de parenting ale generațiilor mai vechi și cele moderne reflectă schimbările culturale și sociale, subliniind tensiunea dintre tradiție și inovație în creșterea copiilor.
