Impactul căsniciei nefericite asupra parentingului feminin
Dinamicile de atașament între bărbații evitați și femeile anxioase pot avea efecte negative asupra copiilor. Când cuplurile se confruntă cu dificultăți în căsnicie, în special atunci când femeia este partenerul emoțional preocupat, iar soțul este cel evitat, parentingul femeii suferă adesea mai mult decât al bărbatului. Nivelurile de răbdare și capacitatea de a exprima interes și dragoste față de copii pot scădea semnificativ din cauza conflictelor din relație.
Factori macro și presiuni sociale
Femeile se ocupă, în general, de mai multă îngrijire a copiilor, deși bărbații încep să participe mai mult. Femeile au tendința de a face mai multe alăptări nocturne și se gândesc mai mult la copii, în comparație cu soții lor. De asemenea, există rate mai mari de anxietate și depresie în rândul femeilor, inclusiv sindromul disforic premenstrual, depresia postpartum și anxietatea postpartum. O mare parte din identitatea lor se bazează pe a fi mame bune, iar cultura impune cerințe mai mari pentru femei în rolul de părinți decât pentru bărbați. Într-o căsnicie disfuncțională, aceste presiuni pot exploda.
Conexiunea între atașament și parenting
Femeile care se simt abandonate în relația lor pot replica aceleași dinamici cu copiii lor, simțindu-se astfel neputincioase și neacceptate. Această stare de stres și anxietate poate împiedica femeile să ofere dragoste și sprijin copiilor lor. Bărbații, în general, sunt mai capabili să își compartmentalizeze emoțiile și pot continua să fie productivi după conflicte, în timp ce femeile pot avea dificultăți în a face acest lucru.
Rolul sprijinului în relație
Se consideră că bărbații trebuie să își iubească soțiile la fel de mult cum soțiile iubesc copiii pentru a menține o căsnicie fericită. Femeile care sunt principalele îngrijitoare pot simți anxietate și au nevoie de sprijin suplimentar pentru a se simți încrezătoare. Dacă soția nu se simte iubită de soț, este greu pentru ea să ofere dragoste, în special dacă a avut o copilărie dificilă. Astfel, este esențial ca bărbații să devină mai răbdători și mai iubitori, mai ales în perioada în care femeile devin mame.
Consilierea ca soluție
Consilierea de cuplu, împreună cu terapia individuală pentru ambii parteneri, este ideală în aceste situații. Îmbunătățirea căsniciei poate avea un impact mai mare asupra bunăstării femeii și asupra stilului ei de parenting decât terapia individuală. În cazuri de conflict continuu, unele femei devin părinți mai calmi după divorț, simțindu-se mai puțin singure. Femeile care se recăsătoresc cu bărbați mai suportivi devin, de asemenea, mame mai răbdătoare.
Concluzie
Este crucial ca bărbații să își recunoască rolul în disfuncționalitățile familiale și să ofere sprijin emoțional soțiilor lor, mai ales în perioada de maternitate, pentru a crea un mediu mai sănătos pentru copii și pentru a îmbunătăți relația de cuplu.
