Tipare de parenting ale copiilor din familii disfuncționale
Copiii adulți provenind din familii disfuncționale (ACDFS) care aleg să aibă copii își propun adesea să le ofere o educație sănătoasă și normală, diferită de cea pe care au avut-o. Totuși, este extrem de provocator să creezi ceva ce nu ai experimentat niciodată. Iată cele 9 tipare pe care ACDFS le pot aduce în viața de adult și în parentingul lor.
1. Dificultăți în separarea sentimentelor
ACDFS pot avea probleme în a separa emoțiile lor de cele ale copiilor, mai ales dacă au crescut în relații parentale unde limitele emoționale erau neclare. Aceștia pot deveni anxioși când copiii lor sunt supărați, ceea ce poate duce la minimizarea sentimentelor de frică sau tristețe ale acestora.
2. Dificultăți în echilibrarea nevoilor personale
Persoanele care au crescut în familii disfuncționale, unde părinții și-au centrat viața pe copii, pot avea dificultăți în a-și îndeplini nevoile personale, cum ar fi munca, exercițiile fizice sau relațiile sociale, în timp ce își asumă rolul de părinte.
3. Dificultăți în gestionarea relației de cuplu și a parentingului
ACDFS care au asistat la căsnicii conflictuale în copilărie pot avea probleme în a găsi un echilibru între timpul dedicat partenerului și cel dedicat copiilor. Îmbrățișările și afecțiunea pot fi, de asemenea, incomode în fața copiilor, dacă nu au fost observate în timpul creșterii.
4. Anxietate legată de securitatea financiară
Cei care au crescut în familii cu probleme financiare pot simți o presiune enormă în gestionarea banilor pentru nevoile copiilor, ceea ce poate duce la sentimente de inadecvare și stres.
5. Dificultăți în construirea conexiunilor sociale
Persoanele din familii izolate pot avea dificultăți în a forma prietenii cu alți părinți, ceea ce face dificilă crearea unui mediu social pentru copiii lor. Această situație poate intensifica sentimentul de eșec atunci când nu reușesc să obțină aceste conexiuni.
6. Supersolicitarea copiilor
ACDFS care nu au fost susținuți în dezvoltarea intereselor lor pot ajunge la extrema de a-și supraîncărca copiii cu activități extracurriculare, ceea ce poate duce la resentimente și dezamăgire când copiii nu doresc să participe.
7. Lipsa abilităților sănătoase de soluționare a conflictelor
Persoanele care au crescut în medii în care disciplinarea era severă pot avea dificultăți în a gestiona comportamentele necorespunzătoare ale copiilor, alternând între lipsa regulilor și reacții exagerate.
8. Dificultăți în a permite copiilor să riște
ACDFS care au crescut în medii anxioase pot fi reticenți să permită copiilor să participe la activități considerate periculoase, ceea ce poate duce la restricționarea experiențelor copilăriei.
9. Dificultăți în exprimarea iubirii
Persoanele care nu au avut o copilărie în care iubirea a fost exprimată clar pot avea probleme în a-și arăta iubirea față de copii, ceea ce poate duce la îndoieli legate de eficiența parentingului lor.
Concluzie
Este important ca ACDFS să recunoască aceste tipare și să caute ajutor, cum ar fi terapia, pentru a-și îmbunătăți abilitățile de parenting și a răspunde nevoilor emoționale ale propriilor copii.
