Semnele autismului în copilărie
În retrospectivă, este evident că am fost autistă în copilărie, dar în anii ’70 și ’80, nimeni nu a observat acest lucru. Eram considerată „ciudată” și „intensă”, iar în urmă cu patru ani am fost diagnosticată, la câteva luni după cea de-a 49-a aniversare. Evaluarea a inclus întrebări legate de copilăria mea, cum ar fi interesele mele neobișnuite și provocările cu care m-am confruntat.
Diagnosticare și stereotipuri
Am aflat că pentru a fi diagnosticată ca autistă, „simptomele trebuie să fie prezente în perioada de dezvoltare timpurie”, conform criteriului C din DSM-5. Multe dintre simptomele mele au fost evidente din copilărie. Un aspect important este biasul diagnostic în favoarea băieților; conform statisticilor, pentru fiecare patru băieți diagnosticați, doar o fată primește același diagnostic. Până la 80% dintre fetele autiste nu sunt diagnosticate înainte de 18 ani.
Semnele autismului în copilărie
Iată șapte trăsături și comportamente din copilăria mea care sunt indicii clare că eram autistă:
1. Profil „spiky”
Deși stereotipul sugerează că persoanele autiste excelează la matematică, este mai frecvent ca acestea să fie hiperlexice și să aibă dificultăți cu conceptele matematice. Am învățat să citesc și să scriu foarte devreme, dar am avut întotdeauna dificultăți la matematică, având un „profil spiky” – excelentă în unele domenii, dar mult sub medie în altele.
2. Interese speciale intense
Monotropismul, tendința de a se concentra pe un număr mic de interese, este un semn timpuriu al autismului. Interesele mele intense, cum ar fi caii și familia regală britanică, erau adesea considerate prea „feminine” pentru a fi recunoscute ca semne de autism.
3. Depresie
Depresia este comună în rândul persoanelor autiste, cu un risc semnificativ mai mare comparativ cu populația generală. În copilărie, am început să experimentez depresie severă și idei suicidare, având dificultăți în a face față școlii.
4. Dificultăți fizice
Există multe dificultăți fizice asociate cu autismul, cum ar fi hiperhidroza și dificultățile motorii, care erau evidente încă din copilărie. De asemenea, fetele autiste încep adesea pubertatea mai devreme decât colegii lor non-autiști.
5. Stângăcie socială
Stângăcia socială este un aspect distinctiv al autismului. De mică, am avut dificultăți în a interacționa cu alți copii, preferând activități solitare și având dificultăți în a înțelege dinamica socială.
6. Atașament puternic față de mamă
Am avut întotdeauna un atașament profund față de mama mea, fenomen corelat cu autismul. Aceasta a fost persoana care m-a susținut, dat fiind că interacțiunile cu alți oameni erau adesea dificile.
7. Preferința pentru compania adulților
Încă din copilărie, m-am simțit mai confortabil în compania adulților decât în cea a colegilor mei. Adulții erau atrași de vocabularul meu extins și de umorul meu, în timp ce interacțiunile cu copiii erau confuze pentru mine.
Impactul diagnosticării tardive
Chiar dacă diagnosticul a venit târziu, sunt recunoscătoare pentru el, deoarece m-a ajutat să înțeleg mai bine cine sunt. Mă întreb cum ar fi fost viața mea dacă aș fi fost diagnosticată în copilărie. Sper că din ce în ce mai multe fete vor fi diagnosticate acum, recunoscându-se astfel că au fost întotdeauna prezente, dar neobservate.
