Descoperirea semnalelor ultraviolete ale căprioarelor
Cercetătorii americani au identificat că urmele lăsate de căprioare pe copaci și pe sol emit lumină ultravioletă, vizibilă pentru aceste animale, dar invizibilă pentru oameni. Studiul, realizat de echipa de la Universitatea din Georgia, arată că aceste marcaje devin luminoase în amurg și în zori, momente în care căprioarele sunt cele mai active.
Funcția semnalelor luminoase
Marcajele căprioarelor, asociate sezonului de împerechere, nu doar că emit mirosuri pentru a comunica, ci și semnale vizuale adaptate vederii lor. Aceasta sugerează o formă complexă de comunicare în pădure. Masculii de cerb cu coadă albă (Odocoileus virginianus) își marchează teritoriul prin frecarea coarnelor de copaci și sol, lăsând urme olfactive și vizibile.
Metodologia cercetării
Studiul a avut loc într-o pădure experimentală de 337 de hectare numită Whitehall, unde cercetătorii au observat 109 urme pe copaci și 37 de marcaje pe sol pe parcursul a două luni, în toamna anului 2024. Aceștia au utilizat lanterne ultraviolete cu lungimi de undă de 365 nm și 395 nm, frecvente la amurg și zori, pentru a măsura iradianța urmelor.
Rezultatele observațiilor
Urmele au prezentat o iradianță mai mare decât mediul înconjurător, demonstrând fotoluminiscență. Nu este clar dacă strălucirea provine din arbori și arbuști sau din fluidele căprioarelor. Urina acestora conține porfirine și aminoacizi care interacționează cu lumina ultravioletă, iar secrețiile glandulare ale masculilor ar putea avea efecte similare.
Implicarea fotoluminiscenței
Indiferent de sursa fotoluminiscenței, urmele căprioarelor contrastează vizual cu mediul înconjurător, adaptându-se vederii lor. Aceasta confirmă că vederea căprioarelor este optimizată pentru condițiile de lumină slabă specifice orelor de răsărit și apus.
Concluzii și perspective
Descoperirea sugerează că căprioarele ar putea folosi un sistem de „panouri luminoase” invizibile pentru oameni pentru a comunica. Deși nu s-au testat modificările comportamentale în urma prezenței fotoluminiscenței, cercetătorii observă o corelație între iradianța urmelor și nivelurile hormonale ale animalelor, ceea ce indică o posibilă influență asupra comportamentului în timpul sezonului de reproducere.
Aceste rezultate oferă o nouă perspectivă asupra comunicării între căprioare și asupra modului în care percep mediul înconjurător, având implicații importante pentru înțelegerea comportamentului animalelor sălbatice.
