Săptămâna Albă: Tradiții și Obiceiuri
Săptămâna Albă, cunoscută și ca Săptămâna Brânzei, precede intrarea în Postul Paștelui. Numele provine de la alimentele permise în această perioadă: lapte, brânză, ouă și pește.
Zilele Săptămânii Albe
Fiecare zi din această săptămână are o semnificație specifică. Lunea albă, sau Lunea burdufului, este ziua în care se taie burduful de brânză. Marțea albă este dedicată consumului de brânză, dar este interzisă spălarea rufelor sau a corpului, deoarece se crede că acestea pot albi părul.
Miercurea albă permite consumul de lactate și pește, însă spălatul pe cap este, de asemenea, descurajat. Joia nepomenită sau Joia necurată este o zi în care femeile spală cămășile pentru a fi albe pe parcursul anului, dar nu torc, pentru a evita primejdia pentru bărbați. Această zi este cunoscută și ca Joia furnicilor, deoarece se oferă ofrande insectelor.
Vineri este prima dintre cele 12 vinerile scumpe, marcată prin post și rugăciune, în special de tineri, pentru a atrage norocul în căsnicie.
Sâmbăta albă este dedicată preparării plăcintelor care se dau de pomană. Bărbații nu lucrează, iar femeile evită să coasă sau să spele cămăși bărbătești. Colăceii, coliva și plăcintele sunt oferite ca pomeni, iar fetele aduc apă rece de la izvor pentru a o dărui de pomană.
Superstiții și Interdicții
În Săptămâna Albă, este interzisă toarcerea, considerându-se că aceasta ar putea cauza apariția viermilor în fructe. De asemenea, spălatul pe față și pe cap este descurajat pentru a preveni albirea părului și orbirea, cu excepția cazului în care se utilizează o bucată de brânză în apă.
Finalul Săptămânii Albe
Săptămâna Albă se încheie cu duminica de lăsatul secului de brânză, ultima zi de sărbătoare înainte de începerea Postului Paștelui.
Aceste tradiții și obiceiuri subliniază importanța spirituală și culturală a Săptămânii Albe în viața comunităților credincioșilor, oferind un cadru de reflecție și pregătire pentru perioada de post care urmează.
