Pomenirea Sfântului Haralambie
Pe 10 februarie, creștinii fac pomenirea Sfântului Haralambie, un sfânt important în tradiția creștină, marcat de o cruce neagră în calendar.
Viața și martiriul
Sfântul Haralambie a fost episcop în Cetatea Magneziei, în Asia Mică (Turcia de astăzi), în perioada împăratului Septimu Sever (193-211). La vârsta de 113 ani, a fost supus la torturi severe pentru că a refuzat să renunțe la credința în Hristos. Se povestește că, în timpul torturilor, mâinile guvernatorului Lucian s-au lipit de trupul sfântului și au rămas acolo până când acesta a făcut o rugăciune, moment în care torturătorii s-au convertit la creștinism.
Apoi, împăratul Sever a ordonat ca Sfântul Haralambie să fie adus în Antiohia, unde a suferit alte chinuri: soldații i-au legat barba de gât și l-au tras pe drum, i-au înfipt un piron de fier în trup, i-au ars fața și i-au jupuit pielea. Cu toate acestea, el s-a vindecat miraculos prin intervenția divină. La cererea împăratului, Haralambie a săvârșit multe minuni, dintre care se remarcă vindecarea unui om posedat timp de 35 de ani și învierea unui tânăr, ceea ce a dus la convertirea fiicei împăratului, Galina, la creștinism.
În cele din urmă, Sfântul Haralambie a fost condamnat la moarte prin decapitare. În timpul rugăciunii dinainte de execuție, cerurile s-au deschis, iar el a avut viziuni cu Hristos și îngerii. A murit înainte de a fi executat, cerând lui Dumnezeu să protejeze locul unde vor fi păstrate moaștele sale, promisiune care i-a fost îndeplinită.
Moaștele și cinstirea
Capul Sfântului Haralambie este păstrat la Mănăstirea „Sfântul Ștefan” din Meteora, iar moaștele sale se regăsesc și la Mănăstirea Miclăușeni din Iași, la Mănăstirea Râșca, precum și în diverse biserici din București, printre care „Sfântul Dumitru”, „Sfinții Arhangheli” și „Sfântul Stelian”.
Protecție împotriva ciumei și foametei
Sfântul Haralambie este considerat protector împotriva ciumei și foametei, aspect reflectat în acatistul său. De-a lungul istoriei, oamenii au cerut ajutorul său în perioade dificile, cum ar fi „ciuma lui Caragea” din 1813 și foametea din vremea lui Alexandru Constantin Moruzi, din 1795.
Cinstirea altor sfinți
Pe 10 februarie, se mai face pomenirea și altor sfinți, inclusiv Sfintelor Mucenite Enata și Valentina, mucenicul Pavel, precum și a unor părinți duhovnicești precum Anastasie, arhiepiscopul Constantinopolului, și Zenon.
Concluzie
Pomenirea Sfântului Haralambie pe 10 februarie subliniază importanța sa în tradiția creștină, fiind un simbol al credinței și al protecției divine în fața suferinței și dificultăților. Sfântul rămâne un exemplu de curaj și devotament pentru credincioși.
