Sfinții Trei Ierarhi – Pomenirea din 30 ianuarie
Pe 30 ianuarie, Biserica Ortodoxă îi cinstește pe Sfinții Trei Ierarhi: Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigorie Teologul și Sfântul Ioan Gura de Aur. Această zi este marcată cu roșu în calendar, având o semnificație specială pentru credincioși.
Context istoric și teologic
Sfinții Trei Ierarhi au trăit în secolul al IV-lea și au combătut ereziile vremii. La sfârșitul secolului al XI-lea, sub împăratul Alexie Comnenul, a apărut o dezbinare între credincioși cu privire la rolul fiecărui ierarh în Biserică. Pentru a rezolva această situație, Sfinții Trei Ierarhi s-au arătat Episcopului Ioan al Evhaitelor, afirmând că sunt uniți în fața lui Dumnezeu și că trebuie să fie cinstiți împreună.
Episcopul Ioan a propus stabilirea unei zile speciale pentru praznuirea comună a Sfinților Trei Ierarhi, iar astfel s-a ales data de 30 ianuarie. Această alegere a avut scopul de a elimina întrebările legate de cine dintre cei trei este mai vrednic de cinstire.
Viețile Sfinților Trei Ierarhi
Sfântul Vasile cel Mare s-a născut în Cezareea Capadociei și a fost educat într-o familie evlavioasă. A luptat împotriva ereziilor lui Arie și Macedonie, apărând adevărul despre Sfânta Treime.
Sfântul Grigorie Teologul, născut lângă Nazianz, a fost denumit „Teologul” pentru abilitatea sa de a explica Taina Sfintei Treimi. A ținut cinci cuvântări teologice la Constantinopol, devenind un mare orator.
Sfântul Ioan Gura de Aur, originar din Antiohia, a predicat despre faptele milosteniei și a respins politeismul pagan și monoteismul rigid. A promovat unitatea Bisericii și dreapta credință în fața ereziilor.
Importanța Sfinților Trei Ierarhi în educația teologică
Începând din 1936, Sfinții Trei Ierarhi sunt considerați ocrotitori ai învățământului teologic. Aceștia sunt recunoscuți nu doar ca mari dascăli, ci și ca modele de credință trăită, contribuind la unitatea Bisericii și la apărarea adevărului creștin în fața provocărilor din epoca lor.
Concluzie
Pomenirea Sfinților Trei Ierarhi pe 30 ianuarie subliniază importanța unității și a colaborării în cadrul Bisericii, promovând învățăturile comune ale celor trei mari ierarhi în fața provocărilor teologice și sociale ale vremii.
