Greșelile unei mame din anii ’90
Privind înapoi la modul în care am crescut copiii în anii ’90, ne dăm seama că multe dintre alegerile noastre sunt acum considerate ciudate. Iată zece greșeli comune pe care le-am făcut în acea perioadă și care erau acceptate ca fiind normale.
1. Refuzul de a angaja o babysitter
Mulți părinți, inclusiv eu, am ezitat să plătim pentru o babysitter, cântărind costurile între a cheltui 12 dolari pe oră pentru a ieși la o cină și a mânca acasă gratuit. A fost o greșeală, deoarece un timp de relaxare era necesar pentru a ne reîncărca bateriile.
2. Neglijarea căsniciei
În primul an de viață al copilului, partenerul meu și cu mine ne-am simțit ca niște străini. Fără comunicare și timp de calitate, ne-am concentrat pe sarcinile părintești, lăsând relația noastră pe plan secund.
3. Compromisuri în alăptare
Am insistat să alăptez exclusiv timp de un an, făcând sacrificii inutile. Nu am considerat niciodată să suplimentez cu formulă, ceea ce mi-ar fi redus presiunea și ar fi făcut alăptarea mai plăcută.
4. Neglijarea ședințelor foto lunare
Am început să fac poze lunare cu copilul meu, dar după câteva luni, micuța a început să interacționeze cu decorul, ceea ce a făcut ca aceste sesiuni foto să fie provocatoare.
5. Preocuparea excesivă legată de somn
Fie că lăsam copilul să plângă sau îl legănam până adormea, fiecare decizie referitoare la somn era plină de stres și anxietate.
6. Neglijarea cărții de naștere
După întoarcerea la muncă, am uitat complet să actualizez cartea de naștere a copilului, lăsând-o incompletă și frustrantă.
7. Lipsa fotografiilor de familie
Am realizat că am foarte puține fotografii cu întreaga familie. Ar fi trebuit să folosesc funcția de auto-timer a camerei pentru a surprinde momente importante alături de soțul meu.
8. Dificultăți cu imaginea corporală
După naștere, mi-a fost greu să accept schimbările corpului meu. Presiunea de a reveni la silueta de dinainte de sarcină a afectat stima mea de sine.
9. Oscilarea între perfecțiune și eșec
Am alternat între a mă simți ca un părinte excelent și a mă considera un eșec. Această mentalitate extremă a generat anxietate și rușine.
Concluzie
Reflecția asupra acestor greșeli din anii ’90 ne arată cum parentingul evoluează, iar lecțiile învățate pot ajuta noile generații de părinți să evite aceleași capcane.
