Fenomenul vinovăției maternale
Fenomenul vinovăției maternale este tot mai frecvent întâlnit în rândul părinților. Conceptul psihologic al „părintelui suficient de bun” sugerează că există un prag de parenting care este suficient pentru ca un copil să devină o persoană fericită și productivă. Acest concept afirmă că mama, la începutul vieții copilului, se adaptează complet nevoilor acestuia, dar pe măsură ce timpul trece, adaptarea devine din ce în ce mai puțin completă, conform capacităților în creștere ale copilului de a face față eșecurilor de adaptare ale părintelui.
Importanța eșecului în parenting
Este normal ca o mamă să fie extrem de dedicată nou-născutului la început, iar pe măsură ce copilul crește, să devină mai puțin reactivă la toate nevoile acestuia. Această abordare permite copilului să învețe să se descurce singur, pregătindu-l să facă față realităților externe.
Obiceiuri de parenting eficace
Dacă un părinte adoptă următoarele 8 obiceiuri, acesta își îndeplinește rolul de părinte suficient de bun:
- Spune-i copilului că îl iubești cel puțin o dată pe zi.
- Participă la cel puțin o activitate jucăușă sau emoțional conectată pe zi, cum ar fi citirea unei povești la culcare sau discutarea despre desenele sale de la școală.
- Îngrijirea nevoilor fizice ale copilului, inclusiv vizite la medic pentru controale, băi și alimentație sănătoasă.
- Oferă-i cel puțin o experiență stimulativă din punct de vedere intelectual pe zi, fie că este vorba de școală, joacă cu prietenii sau o conversație cu tine.
- Asigură-te că socializează cu alți copii în afara școlii cel puțin o dată pe săptămână.
- Realizează ocazional activități memorabile, cum ar fi o excursie la un parc de distracții sau celebrarea unei sărbători importante.
- Încearcă să înțelegi perspectiva copilului tău de câteva ori pe zi.
- Modelează comportamente funcționale în relațiile cu ceilalți, inclusiv cu partenerul, prietenii și familia.
Concluzie
Adoptarea acestor obiceiuri de parenting nu doar că ajută la dezvoltarea sănătoasă a copilului, ci și la reducerea stresului și vinovăției resimțite de părinți, demonstrând că a fi un părinte suficient de bun este realizabil și benefic.




