Transferul Tezaurului în Rusia
La 12 decembrie 1916, România a decis să transfere Tezaurul în Rusia țaristă pentru a-l proteja de înaintarea Puterilor Centrale. Această decizie, garantată în scris de autoritățile ruse, a dus la cea mai mare pierdere patrimonială suferită de statul român.
Transportul valorilor naționale
Între 12 și 14 decembrie 1916, 17 vagoane au transportat 1.738 de casete ale Băncii Naționale și două casete cu bijuteriile Reginei Maria din gara Iași spre Moscova. Aurul BNR, evaluat la peste 314 milioane de lei, a fost depozitat în Sala Armelor de la Kremlin. O inventariere din 1917 a confirmat că toate valorile se aflau în perfectă concordanță cu declarațiile românești.
În vara anului 1917, un al doilea transport, mult mai amplu, a dus în Rusia valori ale BNR, Academiei Române, Arhivelor Naționale, muzeelor și altor instituții, totalizând 91,48 tone de aur fin, colecții, arhive, titluri și bunuri culturale de neprețuit.
Ruptura relațiilor și confiscarea Tezaurului
După Revoluția bolșevică, în ianuarie 1918, noua putere sovietică a rupt relațiile diplomatice cu România, a arestat reprezentantul român la Petrograd și a anunțat confiscarea Tezaurului. Deși sovieticii au promis că îl vor „păstra pentru poporul român”, aurul nu a mai fost niciodată returnat.
Consecințele pierderii Tezaurului
În secolul următor, România a primit doar trei restituiri parțiale în 1935, 1956 și 2008, fără a include aurul BNR. Pierderea Tezaurului a afectat grav economia interbelică și a rămas un punct sensibil în relațiile româno-sovietice și, ulterior, româno-ruse. BNR a menținut aurul în bilanțuri până în 1929 și apoi „pentru memorie” până în 1943.
Statutul actual al Tezaurului
Astăzi, Tezaurul de la Moscova rămâne o datorie istorică nerecuperată pentru România. Deși comisii bilaterale au fost reluate după 2003 și documentele originale confirmă predarea legală a aurului, cea mai mare parte a Tezaurului nu a fost niciodată restituită. BNR afirmă că nu renunță la demersurile pentru recuperarea acestuia.
În concluzie, pierderea Tezaurului românesc reprezintă o rană deschisă în istoria națională, având implicații economice și politice profunde, care continuă să influențeze relațiile dintre România și Rusia.
