Responsabilitățile copiilor preluate de părinți
Mulți părinți din ziua de azi simt o presiune puternică de a fi „perfecți” pentru copiii lor, parteneri și gospodării, chiar și în detrimentul bunăstării și fericirii personale. Aceștia se ocupă de toate problemele copiilor și încearcă să le învețe inteligența emoțională prin tolerarea tantrumurilor, ceea ce le adaugă mai multe obligații proprii. Aceste noi responsabilități și așteptări sunt parte din motivul pentru care mulți părinți moderni se confruntă cu epuizarea, conform profesorului de psihologie Annie Pezalla. Există multe responsabilități pe care copiii le aveau în trecut și pe care părinții îngăduitori le preiau acum.
1. Gestionarea plictiselii
Copiii care învață să gestioneze plictiseala și să se distreze singuri devin adulți mai reglementați și fericiți. Totuși, mulți părinți îngăduitori simt că trebuie să-și mențină copiii ocupați și distrați în permanență, demonizând plictiseala în loc să le ofere instrumentele necesare pentru a-și umple timpul singuri.
2. Reglementarea tantrumurilor
Părinții tradiționali aplicau tehnici de disciplină în fața tantrumurilor emoționale, în timp ce părinții îngăduitori încearcă să „facă loc” acestor emoții complexe. Însă, lăsarea copiilor să facă o scenă fără a aborda situația nu îi ajută să învețe reglementarea emoțiilor.
3. Gestionarea disconfortului
Părinții îngăduitori se străduiesc să asigure confortul copiilor lor, dar învățarea de a fi confortabili cu disconfortul este esențială pentru succesul lor. Este important ca părinții să le ofere copiilor instrumentele necesare pentru a-și stabili propriile limite și pentru a-și reglementa emoțiile.
4. Asumarea responsabilității pentru comportamentul negativ
Părinții îngăduitori se simt responsabili pentru gestionarea stresului și comportamentului fără disciplină, ceea ce poate duce la haos pe termen lung. Este posibil să existe consecințe și învățături chiar și în cadrul unui stil de parenting emoțional.
5. Rememorarea termenelor limită și ajutorul la teme
Părinții îngăduitori își asumă responsabilitatea de a-și ajuta copiii cu temele și de a le aminti de termenele limită, ceea ce poate sabota succesul academic și dezvoltarea personală a copiilor.
6. Îngrijirea fraților
Părinții îngăduitori evită să-și lase copiii singuri acasă, angajând babysitteri, chiar dacă un frate mai mare ar putea beneficia de expunerea la independență, afectând astfel legăturile între frați și joaca nesupravegheată.
7. Distragerea propriului timp
Părinții simt presiunea de a-și distra copiii, ceea ce le ia din bucuria jocurilor nesupravegheate și a hobby-urilor creative. Aceasta duce la incapacitatea copiilor de a se bucura de propria companie și de a dezvolta abilități sociale.
8. Efectuarea propriilor sarcini
Studiile sugerează că învățarea copiilor să-și facă propriile treburi le îmbunătățește fericirea și bunăstarea. Însă, părinții îngăduitori își asumă adesea această responsabilitate, împiedicând dezvoltarea sentimentului de responsabilitate.
9. Învățarea din consecințe
Părinții care aplică disciplina echilibrată oferă copiilor oportunitatea de a învăța empatia și responsabilitatea. Părinții îngăduitori, care demonizează disciplina, pot lipsi copiii de lecții esențiale.
10. Rezolvarea problemelor
Părinții care aplică un stil de parenting îngăduitor uneori uită să găsească un echilibru și ajung să rezolve toate problemele copiilor, ceea ce îi împiedică pe aceștia să devină independenți.
11. Auto-îngrijirea
Disconfortul și provocările sunt esențiale pentru dezvoltarea copiilor. Dacă părinții își asumă responsabilitatea pentru auto-reglarea emoțiilor, copiii pot deveni dependenți și neregulați.
În concluzie, preluarea responsabilităților de către părinți poate afecta dezvoltarea emoțională și personală a copiilor, lăsându-i nepregătiți pentru provocările vieții adulte. Este esențial ca părinții să găsească un echilibru între îngrijire și responsabilizare, pentru a asigura o dezvoltare sănătoasă a copiilor lor.
